Capul de pod Tirighina dispare încet şi sigur

În ciuda campaniilor de presă, a intervenţiilor în parlament, a promisiunilor din timpul campaniilor electorale, la Barboşi nu se întâmplă nimic. (Cu o excepţie: s-a săpat un şant pentru ca, cei care depozitau gunoiul acolo să nu mai poata intra cu maşinile.)

Despre importanţa acestui castru pentru Galaţi, Moldova şi România s-au scris sute de pagini, dar se pare ca niciodată nu sunt destule. Am să înşir câteva motive care fac din castrul roman de la Barboşi un loc foarte important pentru gălăţeni şi nu numai:

1. Tirighina, Gherghina, Caput Bovis, sau Bărboşi a fost singurul castru roman din regiunea Moldovei. Căutaţi în lista castrelor romane din România şi-o să găsiţi în regiunea dintre Siret şi Prut numai două astfel de aşezări: Barboşi şi Piroboridava (Poiana), ambele în judeţul Galaţi. (Nu ştiu cât de "roman" este castrul de la Poiana, cum nu avem nici-o dovadă că este chiar Piroboridava. Elementele de cultura romană găsite de Vasile Pârvan, sau cele găsite de Radu şi Ecaterina Vulpe nu arată deloc că avem la Poiana un castru roman, ci doar o dava geto-dacică care facea schimburi intense atât cu grecii din coloniile pontice cât şi cu romanii. Iar în ce priveşte actul de naştere al Piroboridavei, Geografia lui Ptolemeu, este de remarcat că autorul antic nu trece cetatea cu acest nume în Dacia, ci în Moesia inferioară: Oraşele interioare de pe aceasta latură mai întâi la râul Hierasus sunt Zargidava, Tamasidava, Piroboridava. (Πόλεις δέ εἰσι και ἐν τῇ πλευρᾷ ταύτῃ μεσόγειοι, παρὰ μὲν τὸν Ἱέρασον ποταμόν, Ζαργίδαυα,  Ταμασίδαυα, Πιροβορίδαυα_.). Ori nu există nici-o dovadă că cetăţile amintite ar fi: Tamasidava actualul Roman, sau Racăciuni, sau Răcătău, sau Brad Negri, sau... (hotărâţi-vă!), Zargidava actualul Brad, aşa cum nu există dovezi ca la Poiana ar fi Piroboridava, cu toata patima pe care-o pun siturile "dacice" pe acesta temă. Nu mai vorbim că Piroboridava a fost localizată de mulţi autori la Barboşi, (subiect care merită să fie dezvoltat altă dată.)
2. este indiscutabil faptul că o parte din judeţul nostru, mai precis teritoriul delimitat de Valul lui Traian (Tuluceşti- Şendreni, sau Prut-Siret, a făcut parte din Imperiul Roman, valul respectiv de apărare constituid Limes-ul (graniţa) acestui imperiu, iar teritoriul de dincolo de fortificaţia liniară, în special căile de comunicaţie de-a lungul Siretului şi Prutului, fiind controlat de avangarda armatei romane, care-şi stabilea astfel "apararea în adâncime". Ori acest lucru (stăpânirea romană) este unic în Moldova şi ar trebui să fim mândri de faptul că zona Galaţiului a fost un cap de pod al civilizaţiei romane în Barbaria.
3. oricât ar fi unii de cârcotaşi, sau de refractari la teoria mea: Galaţi oraş roman, unele fapte şi dovezi arheologice semnalate încă din 1913 de Vasile Pârvan nu pot fi contestate. Mă refer aici la descoperirile din zona Şendreni, Bărboşi şi Galaţi care îmbraca toate aspectele arheologice: aşezări, necropole, tezaure monetare, artefacte etc. Să amintim doar că Pârvan pornind de la altarul votiv închinat lui Hercules Victor de către Lucius Iulius Iulianus, descoperit la Serdaru în 1911 în spatele fostului S.M.T., în calitatea sa de quinquennalis al acestui territorium, consideră că acest demnitar roman, numit prin  decreto ordinis, avea probabil în grijă un teritoriu cvasimunicipal, comparabil cu cel din Noviodunum, Sucidava sau Capidava. De fapt necropolele de la Barboşi, cele din Micro 20 din Galaţi, sarcofagul descoperit în Galaţi, pe strada Lozoveni, cel descoperit la Barboşi la Depozitul de muniţii în 1904, cavoul ofiţerului roman descoperit în 1974 lânga Oficiul Postal Dunărea, devenit celebru mai ales prin interpretarea dată de "Innocens" primul creştin atestat din România, dovedesc că teritoriul de astăzi al oraşului şi vecinataţile lui au fost nucleul unei comunităţi romane importante care a durat mult chiar şi după retragerea romană din Dacia.