O scurtă istorie a poliomielitei pentru anti vaxxeri

Stela funerara din Egiptul antic reprezentând un pacient cu sechele de poliomielita
secolul XV înainte de Cristos

Nu se știu multe lucruri despre evoluția paraliziei infantilă de-a lungul secolelor și pâna în secolul al-XIX-lea nu se cunosc epidemii. Asta nu înseamna ca boala nu a existat. Pe o stela funerară din Egiptul antic este reprezentat un tânăr cu un picior mai subțire și mai scurt, semn clar de sechele după poliomielită. 
Un caz mai celebru este cel al împăratului roman Claudius, care a fost afectat de aceasta boală în tinerețe și despre care istoricul Suetonius Tranquillus în lucrarea sa Caesarum XII-vitae (Viața celor 12 Cezari) scria: ....de-a lungul aproape a tot cursul copilăriei și tinereții sale a suferit atât de grav de diverse tulburări repetate care i-au amorțit vigoarea și au afectat atât mintea cât și trupul.
Istoria consemnează că împăratul era cărat din cauza infirmității într-o lectică și o mantie lungă îi acoperea picioarele să nu-i vadă supușii piciorul paralizat.
Un alt caz celebru de paralizie infantilă este cel al scriitorului scoțian Walter Scott, care a suferit de acesta boală la vârsta de doi ani și a rămas cu sechele la piciorul drept.

Sir Walter Scott,
pictura de Sir William Allan

Boala care evolua endemic în Europa și America avea să explodeze în epidemii importante la începutul secolului XX în S.U.A.
Astfel în vara lui 1916 la New York debutează o epidemie care cuprinde rapid coasta de est a Statelor Unite și care determină 27000 de paralizii și 6000 de decese. Numai în New York se înregistrează 9000 de paralizii și 2448 de decese. Populația părăsește masiv orașul refugiindu-se la țară, teatrele se închid, adunările publice sunt suspendate și municipalitatea recurge la sisteme de carantină publicând în presă numele și adresa celor bolnavi și obligând familiile bolnavilor să afișeze la intrarea în locuință sau la ferestre cupoane de carantină.

Sunt descurajate amigdalectomiile, consumul de apă din fântâni publice, îmbăiatul în mare sau la ștranduri, care se închid.
În orășelele americane grupuri de oameni înarmați împiedică locuitorii din New York sau împrejurimi să intre în oraș pentru a stăvili epidemia.