Locul viran între
calea ferată şi stradă era proprietatea unui localnic pe nume Aslan, despre
care nu ştim mare lucru, numele fiind frecvent în ţările române şi des întâlnit
în genealogia familiilor boiereşti moldovene, dar şi printre negustorii turci şi
armeni. Cert este însă faptul că Aslan a cedat terenul comunităţii gălăţene,
care a înfiinţat aici un parc, probabil după 1908, fiindcă el nu apare în
planul lui Atanasiu.
În 1914 în parc se
montează un monument dedicat eroilor români căzuţi în luptele cu polonezii de
la Constanglia din 3/15 iulie 1863 despre care am scris aici. După cum se
observă din singura fotografie a monumentului existentă, pe o coloana din
marmura albă de 9 metri se afla amplasată o acvilă cu aripile larg desfăcute
care ţinea în cioc o cruce. Lucrarea fusese comandată de către domnitorul Alexandru
Ioan Cuza unui sculptor gălăţean Vasile Scutari, contra sumei de 1200 de
galbeni, dar abdicarea lui Cuza a făcut să se tergiverseze amplasare
monumentului.
 |
| Monumentul Costanglia din Parcul Carol din Galaţi |
Numele de Vasile
Scutari este trecut în toate documentele întâlnite de mine, deşi de fapt este
vorba de grecul Vassilios Scutaris, autor a numeroase monumente funerare ale
membrilor comunităţii greceşti din Moldova, în special Iaşi şi Galaţi, dar şi a
monumentului funerar al lui Vasile
N. Cantacuzino din curtea Bisericii din Hoiseşti, judetul Iaşi, precum şi a
bustului poetului, avocatului, politicianului ieşean Ioan Ianov, amplasat în
fata Teatrului National din Iaşi. Vassilios a lucrat o perioadă la Galaţi, apoi
îl găsim semnat pe numeroase monumente funerare din Iaşi, probabil se mutase
acolo unde avea atelier fratele său Salvador (1880-1932). Acesta din urmă este
autorul unui monument al eroilor din Marele Război, amplasat în curtea
Bisericii Sfinţii Apostoli din satul Păun, comuna Gârbova, judeţul Iaşi, ridicat
in memoria soldaţilor Regimentului 5 Vânători.
Fraţii Scutaris, Vassilios şi Salvador erau originari din
Tinos, o insula din Marea Egee, din arhipelagul Cicladelor, loc de origine al
multor artişti greci, specializaţi în sculptura în marmură, care la sfârşitul
secolului al XIX-lea au venit în România, unde găseau de lucru cu uşurinţă. Astfel
semnătura lui Vasile Scutaris este regăsită pe multe monumente funerare din
Galaţi, Brăila, Tulcea şi Iaşi, cea a lui Salvador mai mult în zona Iaşi,
Renieris apare semnat pe multe monumente din Galaţi, Brăila şi Tulcea, Colios (Kolios)
semnează lucări la Galaţi, Constanţa şi Mangalia, Laludis, Lampaditis si
Valaquas la Bucureşti.
Scutaris (şi nu Scutaru, cum scrie pe site-ul Direcţiei
Judeţene de Cultură Galaţi), mai are o lucrare în Galaţi ridicată în cinstea
eroilor Corpului de Armată nr. 14, căzuti în Războiul de Independenţă din
1877-1878, care se află amplasat în curtea Şcolii Generale nr. 2 de pe strada
Regiment 11 Siret. Cred că Scutaris este şi autorul unui monument pe care-l
cunosc din copilărie, atunci când împreună cu prietenul meu Adrian, mergea la
cimitirul Eternitatea, la mormântul bunicului său Barba Ianis, situat în
sectorul eroilor greci.
 |
| Monumentul eroilor greci din Cimitirul Eternitatea din Galaţi |
Botezat de acelaşi "site de cultură” al Direcţiei
Judeţene de Cultură Galaţi: „Monumentul grecilor”, obeliscul ridicat în memoria
eroilor greci care s-au jertfit în primul război mondial, seamănă leit cu
Monumentul Costanglia. Acelaşi soclu paralelipipedic, aceiaşi coloană din
marmură albă de Penteli, din care s-au lucrat coloanele templelor de pe Acropole, aceeaşi acvilă în vârful coloanei,
tipar pe care-l găsim aproape la fel şi pe Monumentul eroilor din 1916-1918 din
Tg. Bujor, unde coloana este însă paralelipipedică.
Monumentul eroilor greci nu este semnat. Poate a
fost, poate nu. Lucrarea pare a fi fost renovată destul de recent, în sensul
curăţării marmurii care este de un alb strălucitor. Poate semnătura autorului a
dispărut cu acea ocazie. Semnificativă este însă asemănarea cu Monumentul
Costanglia, care ma face să presupun ca este aceeaşi mâna de artist grec, căci
marmura era apanajul sculptorilor greci, aşa cum granitul era al celor italieni
(Vinante, Peppi, Rocco, Vicenzo Fattorini, etc.). |
| Monumentul funerar Iancu Michailidi autor V. Scutari Cimitirul Eternitatea Galaţi. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu