Aşa se scrie istoria

Steagul roşu pe cladirea Reichstagului în 1945
fotografie retuşată

Un prieten din Ţara Sfântă mi-a povestit următoarele:
     
    "Când trupele ruseşti au intrat în cartierele Berlinului la începutul lunii mai 1945, şeful agenţiei sovietice de presă TASS (TELEGRAFNOIE AGENTSVO SOVIETSKAVO SOYUSA), un general a chemat la el în birou un subordonat, un locotenent fotograf de mare talent şi i-a ordonat să zboare la Berlin şi să aducă de acolo fotografii despre eroismul Armatei Roşii şi despre dezastrul armatei germane. Ajutat de croitorul agenţiei, locotenetul a transformat faţa de masă din sala de şedinte a agenţiei într-un steag roşu pe care l-a luat cu el la Berlin, unde a zburat cu un avion militar a doua zi. Haosul era total în Berlin, se dădeau lupte de stradă la fiecare intersecţie şi pentru fiecare palmă de pământ. Cu aparatul de fotografiat la gât, printre ruine şi explozii fotograful a ajuns până în linia întâi, unde un pluton de soldaţi sovietici asediau Reichstagul. Când ruşii au intrat în clădire fotograful însoţit de mai mulţi soldaţi şi de un ofiţer, s-au urcat pe acoperisul clădirii să arboreze steagul roşu. Cum acoperişul era în pantă un ofiţer sovietic l-a apucat de picioare pe soldatul care a fluturat steagul sovietic asupra Berlinului învăluit în fum şi flăcări.

Fotografia niţială.

Locotenetul a făcut mai multe fotografii, apoi cu o maşină militară s-a întors la aeroportul unde aterizase şi după o oră era în drum spre Moscova. Fotografia lui cu steagul fluturând asupra Reichstagului a apărut în toată presa sovietică, imaginea fiind difuzată de toate marile agenţii de presă.
Locotenetul a fost chemat de urgenţă a doua zi la generalul care conducea agenţia TASS. Se aştepta la o recompensă serioasă, dar şeful lui a început să urle la el:
- Dobitocule n-ai vazut că ofiţerul care-l ţine pe soldat de picioare are un ceas la mâna dreaptă şi altul la mâna stângă? Soldaţii sovietici sunt nişte eroi şi tu îi prezinţi ca pe nişte hoţi?"

Detalii din fotografia iniţială

Detalii din fotografia retuşată

N.B. Asta este povestea steagului ridicat de sovietici pe Reichstag. Realitatea este un pic diferită.
Fotograful se numea Yevgheny Kaldei şi era un evreu ucrainian botezat din Donetsk. Pasionat de fotografie a intrat de la vârsta de 19 ani ca şi fotograf la agenţia de presă TASS, lucrând pentru diferite periodice, în special pentru revista Ogoniuk. Ca şi fotograf a fost impresionat de imaginea oferita lumii de un alt fotograf evreu creştinat, de asta dată american, (de origine rusă) binecunoscută sub denumirea de Raising the flag on Iwo Jima, pentru care autorul va lua Premiul Pulitzer  pentru fotografie. În momentul in care a fost anunţat ca va pleca la Berlin pentru a aduce fotografii din capitala Germaniei naziste a cerut unchiului său să-i confectioneze un drapel rosu uriaş, pe care l-a luat cu el în avion. Ajuns la Berlin a făcut mai multe role de film cu imagini dezastroase ale ruinelor capitalei germane. Pe 30 aprilie Frontul 1 Bielorus condus de mareşalul Jukov a atacat trupele germane care apărau Reichstagul. În jurnalul de front despre acea zi se spune:
La ora 14 30 în ziua de 30 aprilie luptătorii din grupa caporalului superior Syanov şi-au croit drum către cupola clădirii, atingând domul. Luptatorii curajoşi conduşi de locotenentul comunist Berest, soldatul consomolist Egorov şi ne-membrul de partid caporalul junior Kantaria, au arborat Steagul Roşu al Uniunii Sovietice simbolul Marii Victorii pe cladirea Parlamentului Germaniei.
Semnează comandantul Armatei a 3-a de asalt, general colonel Erou Kuzneţov şi generalul maior Litvinov, membru in Marele Stat Major, 2 iulie 1945.
Propaganda sovietică pune în faţă comunistul şi consomolistul  uitând de ceilalţi: Abdulkhakim Ismailov din Daghestan, Alexei Kovaliov, Alexei Goriacev şi cel care a intrat primul în Reichstag şi care a arborat de fapt steagul roşu pe clădire, la ora 10 40, Mihail Minin.
Dar cine este de fapt in fotografie. Toate sursele îl indică pe Meliton Kantaria din Georgia ca fiind cel cu steagul şi pe Ismailov cel cu ceasurile. Al treilea soldat din imagine este Egorov.
Cât despre Kaldei el a retuşat fotografia cu ajutorul unui ac de seringa eliminând unul din ceasurile lui Ismailov şi adăugând nişte nori de fum pentru atmosferă. 
Distribuţia:

1. Yevgheny Kaldei a făcut ulterior fotografii de la procesul de la Nurnberg şi în războiul din Manciuria. A primit o gramadă de medalii de război sovietice, dar a fost epurat în 1948. Până la pensie a lucrat ca fotoreporter la diferite ziare inclusiv la Pravda. Meritele sale au fost recunoscute târziu, mai ales după apariţia albumului său de război în 1990 care a fost bine primit în occident. A excelat si-n portretistică, Stalin, Gorbaciov, Elţin fiind imortalizaţi de el.
2. Alexei Berest: a fost nominalizat la titlul de erou, dar n-a primit premiul niciodată. A fost epurat în 1948 şi câţiva ani mai târziu a facut 5 ani de puşcărie pentru înşelătorie. A murit ca un erou, rănindu-se grav într-un accident de tren in timp ce salva un baieţel care se juca pe linia de tren.
3. Abdulkhakim Ismailov a trait pâna la 94 de ani în satul natal din Daghestan. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ceasurile.
4. Meliton Kantaria a trăit modest în Suhumi până la destrămarea URSS când s-a mutat la Moscova unde a şi murit.
5. Mihai Egorov a rămas după război în armată. A primit atâtea medalii încât nu mai avea unde sa le pună pe uniforma sa de veteran de război. A murit într-un accident de maşină la 30 de ani după Berlin.