Grafic care arată creșterea alarmantă a rezistenței bacteriene și în același timp scăderea dramatică a numărului de antibiotice aprobate introduse în uz. |
Așa am observat în cei trei ani de când folosesc acest program că an de an au apărut agenți infecțioși noi de care acum 30 de ani când am intrat în branșă nici nu auzisem: acinetobacter, citrobacter, ș.a.m.d. și de noi entități care au înlocuit enterococul "oaia neagră a antibioticelor" profesorului meu de antibioticoterapie de la Spitalul de Boli Infecțioase Colentina, azi Matei Malș și nici de Clostridium difficile, microbul care a detronat în toată lumea, inclusiv la noi, stafilococii de pe primul loc în etiologia infecțiilor nosocomiale.
An de an, lună de lună numărul microbilor rezistenți la antibiotice din statisticele mele crește, iar unii dintre ei nu mai răspund decât la unul sau două antibiotice aflate în uz. Și nici cazurile în care microbii nu mai răspund la niciun antibiotic nu sunt rare.
Un exemplu ar fi Klebsiella multiplu rezistentă. Altul ar fi microbii din genul Acinetobacter, prezenți în toată lumea în serviciile de anestezie, pneumologie, oncologie, etc. Până de curând singura "armă mortală" împotriva acestor microbi era colimicina, cunoscută la noi și sub denumirea de Colistin. Utilizată decenii la rând în pediatrie în infecții digestive "rebele", colimicina și-a pierdut indicațiile pentru care a fost utilizată inițial, constituind astăzi singura soluție terapeutică, "ultimul mohican", în infecțiile grave cu acinetobacter:
Din nefericire vești proaste despre acest antibiotic au început să apară la sfârșitul anului trecut, când tulpini de Escherichia coli izolate în China de la porci și de la oameni s-au dovedit a fi rezistente la colimicină. Rezistența la acest antibiotic este determinată de prezența unei gene mcr 1, iar transmiterea acestei însușiri se face prin intermediul plasmidelor celulare, prin care această însușire de a rezista la antibiotic poate fi transferată și altor microbi.
Schemă Wikimedia care arată transferul informației între doua bacterii, în cazul nostru rezistența la antibiotice. |
Considerată de National Geographic "apocalipsa porcilor", gena în cauză poate conduce într-o perioadă de timp pe care nu mă hazardez s-o apreciez, la scoaterea din uz a acestui antibiotic valoros: colimicina.
Cum au ajuns bacteriile izolate de la oameni în China rezistente la colimicina în condițiile în care acest antibiotic nu este folosit în terapia bolilor infecțioase? Prin intermediul porcilor, în a căror mâncare se introduceau antibiotice pentru a crește în greutate și a-i feri de infecții. Ori tocmai aici este cheia acestei rezistențe: trecând prin mii și mii de animale tratate cu doze mici (subterapeutice) de antibiotic, tulpinile de E. coli au devenit rezistente, asa cum anticul rege Mithridate din Pont a devenit rezistent la otrăvuri luând doze zilnice mai mici.
Vă pare cunoscut mecanismul și locația? Gripa aviară A (H5N1) își are originea în marile crescătorii de păsări din Extremul Orient, unde virusul gripal trecând prin milioane de păsări sub presiunea imunologică a suferit schimbări și a devenit patogen pentru om.
Așadar civilizației și globalizării i se mai poate pune în cârcă și acestă ispravă: din dorința de a avea porci mai grași, vom avea oameni mai bolnavi și fără apărare împotriva microbilor. Deja bacterii cu gena mcr 1 au fost izolate în S.U.A., Spania, Vietnam și Germania. Din deșeurile fermelor de porci, bacteriile rezistente au ajuns la oameni, în ape, în păsările migratoare și pe calea aerului și a alimentelor de origine animală exportate vor ajunge în toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu