Muscali în faţa Bisericii Greceşti din Galaţi |
„Vizitiii ruşi sunt printre figurile cele mai
izbitoare în Galaţi. Ei sunt îmbrăcaţi în haine de catifea albastră, foarte
lungi cu care se acopera pâna la glezna şi cu cămăşi dintr-un satin roz, sau
albastru deschis care se închid în spate.
Straiele mai ales în zilele de sărbătoare sunt
fixate cu rânduri duble de nasturi de argint, cusuţi în diagonală de la umăr
până în talie. Părul lor de culoare galben-pai are o tăietură „olandeză’, arătându-le
feţele de o culoare copilărească, proaspătă, pe care nu se vede nici-o expresie, în afara de riduri. Pe cap poartă şepci cu cozoroc.
Toţi aceşti surugii sunt membri ai unei secte
religioase mici: „Shopki”. Exmatriculaţi din Rusia pe seama convingerilor şi
practicilor lor ciudate, aceştia s-au stabilit aici şi la Bucureşti şi sunt
angajaţi exclusiv în afaceri de creştere, reproducere si vânzare de cai, precum
şi la conducerea trăsurilor. Par oameni amabili, blânzi care-şi iau de la
patronii lor câştigul şi care sunt lipsiţi de impertinenţă. Cetăţenii oraşului, chiar dacă unii sunt
bogaţi, sunt mai bucuroşi să închirieze aceste vagoane elegante cu tot cu
vizitiu, decât să-şi menţină mijloace de transport proprii, le este mult mai
convenabil.”
Scopiţii, sau scapeţii sunt o sectă religioasă
rusă iniţiată de un locuitor al Petersburgului în secolul XVII, pe nume Kondratov
Selivanov. De fapt se consideră că Selivanov (sau Selivanoff), altfel un nebun
sadea, bun de legat şi de dus la balamuc, n-a făcut decât să reia unele
argumente mistice de pe vremea ţarului Petru cel Mare, care circulau prin
popor. Perioada era propice pentru a prosti lumea, iar Selivanov care se credea
Mesia, dar în acelaşi timp se considera ca fiind nepot al Marelui Petru, a sfârşit
pentru a fi deportat în Siberia de împărăteasa Ecaterina a II-a.
În perioada deportării a propovaduit doctrina
sa împreună cu delirul său, afirmând la întrunirile sectei că este ţar al
Rusiei, motive pentru care este rechemat la Petersburg de ţarul Pavel I, curios
sa-l cunoască. Cazat împărăteşte şi curtat de nobilimea rusă, individul va
ajunge să-l strige pe ţar pe numele mic, afirmând că îi este tată, motive
pentru care va ajunge la balamuc. Îl va scoate de acolo alt ţar, Alexandru al
II-lea, pentru o scurta durată, până ce va fi şi el apelat cu „nepoate”. Va
intra de data asta mai mult timp la balamuc, cu treceri prin Siberia şi la
diverse mânăstiri şi va muri în 1832, la venerabila vârstă de 112 ani, după ce
trăise sub 10 ţari şi îngropase 9 din ei.
Considerând păcatul împreunării dintre Adam şi
Eva ca fiind principala cauza a nenorocirilor oamenilor, scapeţii promovează
extirparea testicolelor la bărbaţi şi a sânilor la femei, în vederea abţinerii
de la sex („păcatul cărnii”). De obicei mutilarea se executa după naşterea
primului copil de sex masculin. Din cauza difuziunii mari pe care a luat-o
secta în Rusia ţaristă unde ajunsese să numere peste 10.000 de adepţi, la cere
se adaugau şi celelalte aspecte rămase criptice ale vieţii acestor oameni, de
exemplu întrunirile secrete nocturne, faptul ca nu aveau cimitire şi nu se ştia
ce fac cu morţii lor, sau mutilările din timpul delirelor mistice, adese facute
cu toporul, secera, cuţite etc. autorităţile ruseşti au declanşat o prigoana
asupra lor, deportându-i în masă în Siberia.
Din aceste considerente mulţi scopiţi au
emigrat în România, în special în oraşele moldovene: Iaşi, Galaţi, dar şi în
Dobrogea, amestecându-se adesea cu lipovenii, cu care erau uneori şi
confundaţi. În 1860 locuiau în România peste 8000 de scapeţi, iar zece ani mai
târziu numărul lor se dublase.
Colonii de scapeţi au fost la 2 Mai în judeţul
Constanţa, dar şi în numeroase sate dobrogene.
În munţii Măcinului există Valea Fagilor, unde
a existat un sălaş de scapeţi la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului
XX. Chiar si despre Biserica din Nifon se spune ca ar fi fost ridicată de
scapeţi, în 1911.
În oraşe scopiţii care se ocupau de birjarit, numiţi „muscali”, erau
consideraţi a fi oameni de mare încredere, fiind religioşi şi părinţii le
încredinţau domnişoarele pentru a fi plimbate cu trăsura, fără grijă privind
siguraţa lor. Legea obliga deja trăsurile să poarte numere de înmatriculare,
iar birjarii să fie înregistraţi. Oricum, ca orice negustor, scapeţii îsi ştiau
muşterii şi păcatele lor, de pe unde îi aduceau noaptea acasă şi cu cine
fuseseră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu