luni, 7 mai 2012

Feţele multiple ale hatmanului Mazepa: mecena


Şcolit în occidentul Europei şi cunoscător al ştiinţelor mecanicii pe care le admirase în Olanda, Germania şi Franţa Mazepa a dat libertate totală dezvoltării economiei din Ucraina. A susţinut industria şi comerţul şi a pus bazele unei educaţii academice transformând Colegiul Mohyla în care învăţase în Academie. A influenţat şi a susţinut reprezentanţii literaturii ucrainiene, chiar el fiind autor de versuri. S-a folosit de averea şi influenţa sa pentru a sprijini arta: arhitectura, pictura şi muzica. Pe timpul cârmuirii sale s-au construit sute de biserici, multe din ele monumente ale artei baroce europene, pe care Mazepa le-a decorat şi le-a umplut cu daruri şi podoabe. Se cunosc donaţiile sale către Mormântul Sfânt constituite dintr-un giulgiu şi un potir de aur, ca şi faptul că a fost cel care a plătit traducerea în limba arabă a Noului Testament publicat la Alep în 1708. Traducerea a fost necesară pentru credincioşii de limba araba din Siria şi din celelalte ţări arabe şi a fost salutată de Patriarhul Antiohiei care a scris o prefaţă în care pomeneşte de donaţia hatmanului. Interesant este faptul că Noul Testament a fost tiparit la Bucureşti în tipografia lui Constantin Brâncoveanu şi apoi transportat la Alep. Cel care se ocupase de acestă tiparire a fost Antim Ivireanu care lucrase în tipografia din Kiev. Un exemplar din aceasta carte foarte rară este acum în posesia Bibliotecii Academiei Române. Numeroase donaţii de carte sfânta în limba slavonă a făcut Mazepa bisericilor româneşti din Valahia şi Moldova, care în acea vreme ţineau slujbele în slavonă.
De aceste donaţii, în special de cele făcute pentru Ierusalim se va lega şi apariţia după moartea sa a hatmanului la Galaţi.
Capitala hanatului său a fost stabilită la Baturin. Dintr-un orăşel mic, cu câteva sute de locuitori, Mazepa a construit un oraş cu peste 20000 de locuitori, 40 de biserici, 2 mânastiri şi un colegiu, cu depozite şi arsenale necesare armatei sale de cazaci. De toate avea să se aleagă scrumul în 1708 cănd oastea lui Petru cel Mare va ucide toţi locuitorii şi va arde din temelii oraşul, măcar că era populat de creştini şi nu de păgâni. Dar cazacii trebuiau să primească o lecţie şi au primit-o.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu