 |
| Cazaci executaţi la Lebedin |
Puternic afectat de trădarea lui Ivan Stepanovici
Mazepa ţarul Rusiei, Petru I (cel Mare) va da în noiembrie 1708 un decret al
cărui conţinut principal era:
Cei care au uitat de frica lui Dumnezeu şi de
Jurământul de credinţă faţă de noi Ţarul cel Mare, precum şi de
integritatea şi indivizibilitatea patriei şi s-a alăturat hoţului şi
trădătorului de Mazepa şi nu revin în cursul acestei luni alături de noi, vor fi
consideraţi de noi şi de patria noastră trădători. Iar titlurile lor şi moşiile
lor şi toate lucrurile le vor fi confiscate şi date la cei credimcioşi
serviciului nostru. Şi soţiile şi copiii lor vor fi trimişi în exil, iar cei
prinşi vor fim executaţi fără milă.”
Ca să pună în practică acest decret Petru cel
Mare înfiinţează la Lebedin o comisie de anchetă condusă de Alexandr Danilovici
Menshikov, prietenul şi colaboratorul lui cel mai de încredere. Acesta va da
dovadă de un zel deosebit în depistarea şi pedepsirea mazepiştilor. Peste 900
de cazaci fideli lui Mazepa sunt arestaţi, torturaţi cu bestialitate prin
metode diabolice cum ar fi arderea cu fierul roşu, biciuire, tragere pe roată sau
în ţeapă şi apoi ucişi, iar trupurile asvârlite la câini şi expuse familiilor spre
luare aminte. Într-un târziu la sfârşitul anului cadavrele le sunt aruncate într-un
mormânt comun într-o grădină din Lebedin.
Vestea despre masacrul de la Baturin şi despre
torturile de la Lebedin s-au răspândit în rândul cazacilor care au fost puternic
demoralizaţi. Iată de ce groaza de represalii i-a făcut pe supravieţuitorii de
la Poltava să fugă spre sud şi să se pună la adăpost la turci. Drumul spre
turci n-a fost deloc uşor. Carol al XII-lea a lăsat în urma sa comanda armatei
unuia dintre generali, care necunoscând stepa a fost ajuns din urmă de ruşi şi
sub tortură a dezvăluit destinaţia lui Mazepa şi a regelui Suediei: Benderul.
Au fost trimise imediat dupa ei doua corpuri de cavalerie, un fel de trupe de
comando, care însă n-au ajuns din urmă decât ariegarda trupelor cazace. Mazepa a
trecut Bugul doar cu 1000 de oameni pe la Oceakov (Vozia transnistreană), după o aşteptare de
două zile şi un peşcheş de 2000 de galbeni dăruiţi turcilor pentru trecerea râului cu 5 vase. Cum presiunea rusească creştea, mulţi cazaci s-au
împrăştiat spre teritoriile hanatului locuite de tătari, plătind cu averea şi
adesea cu viaţa această decizie.
După mai multe zile prin stepă refugiaţii au
ajuns la Bender unde li s-a permis asezarea într-o tabară de corturi trimise de
turci pe malul Nistrului, la Parkan o suburbie a Tiraspolului. Abia peste
câteva zile au fost primiţi Mazepa şi regele Suediei în cetatea Benderului de catre
Iusuf-paşa guvernatorul cetăţii. După unele relatări după îmbolnavirea sa
hatmanul ar fi părasit tabăra de corturi şi s-ar fi mutat într-o casă modestă din oraş.
Încă de la începutul lunii septembrie starea
hatmanului se înrăutaţise, aşa că acesta prevăzător se spovedeşte şi se
împărtăşeşte. După o vizită a unui trimis al regelui Carol al XII lea hatmanul
intră în agonie şi moare înconjurat de cazacii fideli şi de suedezii din tabăra
de refugiaţi. Iar de aici începe legenda în care oraşul Galaţi apare şi el ca
destinaţie finală pentru Mazepa. Se pare că familia şi prietenii lui au dorit
ca hatmanul să fie îngropat la Ierusalim în Ţara Sfântă, în biserica Mormântului Sfânt pe care Mazepa o sponsorizase de multe ori, dar din motive
politice turcii se opun şi Mazepa va fi înmormântat la Tighina. Cum hatmanul
fusese foarte bogat, inclusiv în ultimele lui zile de viaţă fiind înconjurat de
averi colosale, la scurtă vreme mormântul este profanat şi jefuit se pare de
tătarii care simţiseră pe pielea lor răceala fierului săbiei cazacilor. Pentru
a relua solicitarea înmormântarii la Ierusalim familia hatmanului acordă
numeroase peşcheşuri funcţionarilor otomani care într-un târziu îi acordă dreptul de a fi trimis în Ţara Sfăntă. Sunt luate în calcul şi alte variante
cum ar fi cea a înhumarii lui Mazepa la Mânăstirea Golia din Iaşi, datorită prezenţei numeroşilor ucrainieni emigraţi în
capitala Moldovei de groaza muscalilor. Aşa că rămăşiţele hatmanului sunt luate şi transportate la Galaţi, fie pentru a fi îmbarcate pentru Ierusalim, fie pentru a fi duse spre Iaşi. Documente recente scot la iveală faptul că Iaşii au fost doar o pistă falsă anunţată public pentru a ajunge la urechile muscalilor, iar trupul hatmanului a fost condus sub escorta redusă spre Galaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu