Război a fost declarat la 24 aprilie 1877 prin
înmânarea la St. Petersburg a unei scrisori ambasadorului Imperiului Otoman,
Tevfik-bey. Anterior acestei date în 15 aprilie Rusia semnase cu generalul
român Jean Ghika un acord de trecere a armatelor ruse prin teritoriul Romaniei.
La 23 aprilie fortele ruseşti de sud, formate
din corpurile de armata VIII, IX, XI şi XII trec frontiera română la Ungheni
(podul Eiffel de peste Prut în direcţia Galaţi), pe calea ferată Ungheni- Iaşi-
Galaţi.
 |
| Intrarea armatelor ruseşti în Galaţi, 27 aprilie 1877. |
De la Galaţi o parte din ele se vor deplasa mai apoi spre Chilia şi
Ismail, pe Dunăre. Totodată trupele călare de cazaci trec Prutul pe la Galaţi şi
se instalează la Barboşi, unde pun stapânire pe podul de cale ferată Galaţi-
Brăila, nod vital de transport a trupelor terestre către Bucuresti şi spre
Dunare.
Chiar daca vremea este potrivnică cu ploi
torenţiale şi inundatii care fac viaţa soldaţilor un calvar, trupele ruseşti
pun stăpânire pe tot malul drept al Dunării şi pe principalele porturi dunărene
Galaţi şi Brăila.
Surprinşi iniţial de mişcările armatei ruse şi
mai anchilozaţi în luarea deciziilor militare, turcii realizează importaţa
podului de la Barbosi şi trimit mai multe monitoare de pe braţul Măcin care
bombardează şi avariază podul de cale ferată de la Barboşi şi prin incursiuni
ostentative prin faţa orasului Galaţi ajung la gura de vărsare a Prutului unde
bombardează coloanele de trupe ruseşti care aflueau de-a lungul drumului dintre
Brateş şi fluviu.
 |
| Montaje des canonieres russes sur le Danube devant Galaţi. |
În aceste circumstanţe comandamentul rus
decide amplasarea unor baterii de artilerie pe înăltimile din jurul Galaţiului,
respectiv pe platoul marinei şi pe cetatea de la Tirighina (identificata eronat
de Camille Farcy în cartea sa „La guerre sur le Danube1877-1878” cu „l’ancienne
forteresse romaine Dinygithia” (Dinogeţia). Interesant este specificarea: „Le
camp de Trajan était encore admirablement dessinée sur un plateau d’une assez
grande élévation dominant la station de chemin de fer.”
În timpul incursiunilor lor pe Dunăre,
monitoarele turceşti deschid focul asupra lucrarilor de geniu aflate în plina
desfaşurare în aval de Brăila, fapt ce determină o mare panică printre brăileni,
care cu mic cu mare părăsesc oraşul zilele următoare. Riposta diplomaţiei
româneşti este pe măsura: sunt demascate în toate capitalele europene
bombardamentele turceşti asupra populaţiei civile de catre diplomaţia românească
în frunte cu M. Rosetti şi M. Cogălniceanu.
Pe 6 mai 1877 Marele Duce Nicolae venea la
Galaţi pe calea ferată, însoţit de 25 de generali ruşi, dar si de ataşati
militari ai altor ţări europene. A fost cazat în casele negustorului grec M.
Antaki.
 |
| Marele Duce Nicolae sosind la reşedinţa sa din Galaţi, Palatul Antaki. |
 |
| Palatul Ghika- Antaki la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, imagine oferita de dl. Puiu Lorberbatt pentru "Vechiul Galaţi în imagini" |
În calitatea sa de şef al armatei ruse, Marele Duce va verifica armata
cantonată între Reni şi Brăila. La sosirea în Brăila, informat fiind de
iscoadele aflate pe celalat mal al Dunării, comandantul navei militare turcesti
„Lufti Djelil”, un monitor uşor blindat, deschide focul asupra gării Brăila,
chiar în momentul intrării trenului Marelui Duce în gara pustie, din oraşul
golit de locuitori. Proiectilele fac ceva pagube, dar Marele Duce scapă
neatins. Investigaţiile serviciilor de informaţii pun mâna pe un locuitor din
Barboşi care ar fi semnalizat turcilor cu un steag mare roşu intrarea trenului
în gară şi-l execută sumar prin împuşcare câteva zile mai târziu.
 |
| Monitorul turcesc "Lufti Djelil" scufundat la 10 mai 1877 de tirul artileriei ruse, ofiţer artilerist locotenet Mihail Samuilo. |
