Calea lui Traian din judeţul Galaţi

Harta cursului Dunării de la origini până la vărsare
autor: Jean Baptiste Bouguignon d' Anville
elaborata între 1770-1779

În cartea sa "Fortificaţii liniare romane în stânga Dunării (II), Terminologie relativă", istoricul gălăţean Costin Croitoru face un amplu inventar al toponimiei "traian-troian" şi a existenţei acestuia în documente, hărţi, tradiţie populară, etc. Printre hărţile amintite pe care se identifică o "cale a lui Traian", este şi cea publicată la Paris în 1779 de Jean Baptiste Bourguignon d'Anville, cartograf regal francez, dedicată Dunării, de la izvoare şi până la vărsare, păstrată în mai multe exemplare în diferite biblioteci din lume. Cea de mai sus este din Bibliotheque nationale de France şi este accesibilă pe gallica.bnf.fr.
Observăm în zona apropiată oraşului nostru un traseu marcat printr-o linie punctată, "Voie trajane", întinsă între Şerbeşti şi satul Vădeni (comuna Cavadineşti) continuându-se spre satul Traian din Basarabia, aşa numită "şosea Galaţi-Bender", azi disparută, care se suprapunea în diferite sectoare pe Valul lui Traian Tuluceşti- Şerbeşti.

Remarcam cu plăcere şi alte toponime conservate în secolele de când a fost desenata aceasta hartă: Giurgiulesti, Tulucesti, Pisco, Oancze, Vadeni, Adam, Szerbanesti, Tecuczi, Dzerul R., Sohului R., Korod, Gergina, Cigănesti, Barladeni, Cohurlui.
Despre alte lucruri interesante din harta lui d'Anville despre Dobrogea în episodul următor.

Galaţi oraş roman II: À la recherche du temps perdu

Amintit de Vasile Pârvan în mai multe lucrări ale sale (Castrul de la Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos, 1913, sau Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării), altarul roman din imagine a fost descoperit la Şendreni (Serdaru) în 1911, (vezi aici).
Textul descifrat de Vasile Pârvan vizibil şi în fotografia de mai sus este următorul: 
[Hcr]cu[li] Victori L. Iul(ius) Iulianus, qui et Rundacio, q(uin)q(uennalis) ex voto po[s]uit; l(ocus) d(atus) ex de(creto) or(dinis).

 Traducere aproximativă:  Lui Hercule Victoriosul, Lucius Iulius Iulianus, cunoscut ca Rundacio, pe cinci ani numit, aşezat în locul dat prin ordin decretat .

Dincolo de text şi de interpretarea lui se ridica un semn de întrebare: unde se află în prezent acest altar? La data scrierii acestor texte de către Vasile Pârvan, piatra se găsea la Prefectura Galaţi. Cum imaginea ei nu mai este postată în nici-o lucrare de după război, cu excepţia Dicţionarului de istorie veche al României de colectivul coordonat de profesorul D.M. Pippidi din 1976, mă întreb dacă altarul mai exista şi pe unde o fi depozitat. 
În recentul său  Repertoriul descoperilor Arheologice şi Numismatice din judeţul Galaţi, Costin Croitoru deşi aminteşte despre acest altar la capitolul Şendreni, nu publică nici-o imagine a acestui artefact important, poate mai important decât multe altele din colecţiile Muzeului de Istorie din Galaţi.
Cred ca o replica a altarului ar sta mai bine în scuarul de pe faleza superioară a Dunării de la Galaţi decât o elice de vapor lucrată la defunctul INETOF, în memoria unui şantier naval astăzi vândut.

Valul lui Traian din judetul Galati III

Reconstructia unui val de aparare roman in Marea Britanie, dupa www.100falons.files.wordpress.com

Teritoriul vechii Dacii nu a fost singurul in care romanii au construit valuri de aparare. Un numar impresionant de astfel de fortificatii sunt in Marea Britanie, (zidul sau valul din Scotia care poarta numele imparatului Antonius Pius, zidul inparatului Hadrian), dar si in Franta, Spania, Italia, Ungaria, Ucraina, Moldova, etc. Materialele folosite au fost cele locale, in general piatra, pamant, dar si caramizi si chirpici. Dobrogea are de departe cele mai multe valuri de aparare de la noi din tara: 

1. valul roman de la Cernavoda pana la Constanta
2. valul roman de la Vlachioi, (in prezent Aliman)
3. valul roman de la Niculitel
4. valul roman de la Jijila
5. valul roman de la Troesmis (Iglita )

Si alte regiuni istorice romanesti au valuri de aparare: 

1. Brazda lui Novac de nord care se intinde intre Drobeta Turnu Severin si Braila
2. Brazda lui Novac de sud intre Lacul Greaca si Viespesti Olt
3. Limes Transalutanus val de pamant la rasarit de Olt intre Flamanda si Rucar
4. Valul lui Athanaric intre Stoicani si Ploscuteni si ramura sa din Basarabia si Ucraina dintre Vadul lui Isac si Lacul Sasac si cel dintra Lacul Cahul si Lacul Cartal
5. Troianul din Teleorman
6. Valul lui Traian de la Suteşti
7. Valul tătarilor din Valea Nişcovului
8. Valurile romane din Banat 
9. Valurile romane din jurul Sarmizegetusei
10. Valul roman de pe dealul Mezeş, între Criş şi Someş
11. Valurile romane de la Tribed şi Prajd 
12. Valurile din nordul Moldovei 
13. Troianul de la Nicoreşti

Unul dintre cercetatorii aplicati asupra fortificatiilor romane din judetul nostru este Costin Croitoru care alaturi de Mihalache Brudiu si Tudose Tatu (autorul "Istoriei trudite a fabricilor uitate") au luat atitudine pentru conservarea Valului lui Traian si refacerea unei portiuni din el in scop didactic si turistic.
Dupa aprecierile domnului Costin Croitoru cantitatea de pamant excavata de romani pentru construirea Valului lui Traian de la Galati a fost de cca. 1.200.000 metri cubi (32 km cu excavatii de 37 mc pentru fiecare metru liniar,cunoscand ca era lat de 20 de metri, inalt de 4 metri si avea un sant lat de 15 metri si adanc de 3 metri). Acest lucru ca de altfel si calculele pentru valul lui Athanaric facute de acelasi autor fac praf teoriile istoricilor basarabeni cum ca aceste fortificatii ar fi fost "garduri care sa impiedice furturile vitelor" (vezi aici).