Algoritmul diagnosticului de laborator al holerei

Explicaţii:
În scaunul bolnavului numărul de vibrioni este semnificativ, dar la cei trataţi anterior cu antibiotice, la contacţi, purtatori şi convalescenţi este necesară o îmbogăţire cu apă peptonată alcalină, timp de 6 ore la 37 de grade. La fel se procedează şi când vibrionul holeric se caută în apele naturale, sau în apele uzate prin metoda "ciorapilor" lăsaţi în curentul apei. Introducerea a două linguriţe de sare (Clorură de sodiu) în sticla de recoltă are rolul de a elimina din apa colectată bacteriile concurente şi de a prezerva vibrionii holerici. În cursul epidemiei de holeră din satul Frumuşiţa din anul 1995, în calitate de medic de gardă la Sanepid am plecat în focarul de holeră din comună şi printre altele am luat câteva sticle pentru recoltat apa. Nu ştiam cum se face recolta pentru vibrionul holeric decât în teorie, cei care recoltau de obicei apa şi care o făcuseră şi de data asta erau igieniştii din alt compartiment, aşa că m-am consultat cu o doamna asistentă din laborator şi am pus sare în sticla de recoltă. Surpriza a fost că recoltând din aceiaşi apă, de la mine din sticlă a crescut vibrionul holeric, iar din sticlele igieniştilor nu, ei utilizănd pentru recolta sticlele pe care le aveau la ei mereu, dar fără să le adauge sare. De altfel cred că a fost singurul vibrion holeric izolat vreodată din apă la Galaţi, au mai existat în acei ani izolări de vibrioni NAG, dar nu de holeric "pur sânge".
Despre epidemia de la Frumuşiţa am sa revin ca a avut unele aspecte interesante, uneori chiar tragi-comice.

Cu cine învaţă oare studenţii facultăţii de medicină din Galaţi igiena şi epidemiologia?

La ce mai foloseşte să fii astfel echipat?

La cumpăraturi prin oraş în echipament de spital.

Observaţi coaja de banana din mâna stângă a domnişoare studente:
un amplasament perfect pentru amplasare in faţă la T.P.U Galaţi

Ziarul "Adevărul" despre infecţia nosocomială din Spitalul Judeţean Galaţi

Adevarul de Seară din 1.09.2011 (click):

Dezvăluire şocantă: pericolul infectării pacienţilor în Spitalul de Urgenţă din Galaţi era cunoscut de acum un an

Un medic gălăţean atrăgea, atenţia, într-un studiu ştiinţific,  că tuburile de plastic ale aparatelor de respiraţie artificială şi ale celor pentru anestezie nu se sterilizează niciodată deşi „găzduiesc" germeni de spital. La fel ca şi cei doi pacienţi de la Spitalul de Urgenţă, actorul Tony Tecuceanu a murit la Institutul Matei Balş din Capitală infectat cu acelaşi microb

Anul trecut, în decembrie, în cadrul „Zilelor Medicale Gălăţene", medici din toată ţara au prezentat 29 de lucrări ştiinţifice. Printre acestea s-a numărat şi cea a doctorului Emil Popa, medic primar epidemiolog la Spitalul de Pneumoftiziologie din Galaţi, fost şef al Inspecţiei Sanitare de Stat, intitulată „Colonizarea bacteriană şi riscul de infecţie intraspitalicească asociată explorărilor funcţionale respiratorii".

În lucrare, medicul epidemiolog avertizează cu privire la riscul contaminării pacienţilor internaţi în spitale, cu bacilul Acinetobacter (precum şi cu alţi „microbi de spital"). Potrivit studiului său, în tuburile din material plastic, în care suflă bolnavii pentru măsurarea capacităţii pulmonare, la fel ca şi în cele ale aparatelor de respiraţie artificială şi a celor de dozare a gazelor anestezice (folosite în sălile de operaţii), trăieşte şi se înmulţeşte bacteria care a ucis în aceste zile doi pacienţi internaţi în secţia Neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă.

Găsind pe internet referiri la Acinetobacter, în lucrarea ştiinţifică a doctorului Emil Popa, l-am contactat cu rugămintea de a-şi exprima opinia în legătură cu focarul de infecţie izbucnit la cel mai mare spital din judeţ.

„Probabil că vă mai amintiţi cazul actorului Tony Tecuceanu, care a murit la Institutul Matei Balş din Bucureşti, unde fusese internat cu gripă. Din cauza complicaţiilor, pacientul a fost asistat respirator (respiraţie artificială n.n) şi, după deces, analizele au arătat că fusese infectat în spital cu Acinetobacter. Acele tubulaturi din plastic, ca nişte furtunuri transparente, ale ventilatorului mecanic, care se regăsesc şi la dozatoarele de anestezice, din sălile de operaţii, nu se demontează şi nu se sterilizează. Pur şi simplu, legislaţia nu prevede această măsură. Şi nu doar la noi, ci în toată lumea. Astfel, această bacterie, dar şi altele, se inmulţesc în mediul umed din acele tuburi şi pot fi transmise de la un bolnav la altul", ne-a explicat doctorul Popa.

Epidemiologul a ţinut să precizeze că riscul unei infecţii intraspitaliceşti cu acest bacil este la fel de mare oriunde în lume: „700 de soldaţi americani, care au luptat în Golf, au fost infectaţi cu Accinetobacter în timpul unor intervenţii chirurgicale, de la anestezie".

Conform OMS, acest „microb de spital" este sensibil, teoretic, la şase antibiotice. În România se folosesc doar trei dintre acestea.