Importanța dezinfecției mâinilor în prevenirea infecțiilor cu stafilococ rezistent la antibiotice.

Priviți cu atenție imaginea de mai sus care arată evoluția din ultimii 20 de ani a infecțiilor cu stafilococ MRSA (stafilococ auriu rezistent la meticilină) dintr-un spital belgian, comparativ cu numărul de litri de antiseptic cumpărat de spital. (Antiseptic = dezinfectant de mâini). În roșu este numărul de infecții cu MRSA, în albastru numărul de litri de antiseptic achiziționat. Vedem clar că pe măsura ce cantitatea de antiseptic utilizată crește, numărul de infecții scade. MRSA este un exemplu cum dintr-o bacterie banală, omul prin diferite tratamente antibiotice aplicate adesea inutil a dus la formarea unui supermicrob ultra-rezistent. Fenomenul este comun si pentru alte specii bacteriene: Clostridium difficile, Acinetobacter, Klebsiella etc.

Cazul recent al artistului Florin Piersic care suferă de o infecție asociată asistenței medicale (denumire mai noua pentru infecția nosocomială, sau intraspitalicească) este doar un vârf ai aisbergului acestei patologii, pe care atât medicii cât și Ministerul Sănătății se străduiesc să o țină cât mai sub preș și cât mai departe de ochii cetățenilor și de urechile ziariștilor. Am avut pe acest blog în urma cu mai mulți ani după cazul Hexi-Pharma analize serioase ale fenomenului infecțiilor asociate asistenței medicale și a mijloacelor de prevenire ale acestora. În anul 2016 după apariția Studiului PROHIBIT ( Provision and Consumption of alcool-base- hands rubs in European hospitals), studiu desfășurat între anii 2012-2013 în țările Europei și finanțat de C.E. am aplicat și eu aceeași metodologie de cercetare la un spital județean ales aleatoriu (la care am găsit execuția bugetară pe internet) și la spitalul unde lucram atunci.

Rezultatele le-am prins într-o lucrare care din nefericire nu a putut fi prezentată la Conferința Națională de Microbiologie și Epidemiologie nefiind selectată.

Romania deși fusese invitată la studiul PROHIBIT  nu participase și nu dăduse nici un fel de date studiului european al consumului de antiseptice pe baza de alcool, dar din calculele mele reieșea că un spital județean consuma sub 2000 de litri de antiseptic pe an, iar un spital de specialitate medicală ca cel in care lucram sub 500 litri pe an, cantități total insuficiente în ambele cazuri.

Ce urmează după COVID 19

Citeam ieri pe Facebook povestea unui confrate dintr-un spital militar trimis să trateze pacienți cu COVID 19 la Spitalul Județean Suceava. O lectură interesantă, dramatică care reflectă contradicția dintre ce înveți în facultate și la rezidențiat și ce găsești în realitate în spitalele românești.

Tânărul medic anestezist cu capul plin de scheme terapeutice și proceduri intervenționiste complicate învățate în ani de studiu după cursuri și compendii europene, venit dintr-un spital militar care poate n-a cunoscut nici lipsa de echipamente, nici de personal, nici de aparatură, nici de training, că fie vorba între noi spitalele militare sunt un fel de oaze de bunăstare în mijlocul unui marasm medical național, ajunge într-un spital județean unde oxigenul nu ajunge la toți pacienții, laringoscop e numai unul pe toata secția ATI, ventilatoarele nu merg, sau nu-s destule, așa că trăiască Henning Ruben că a inventat balonul pentru ventilație manuală.

Și probleme nu se termină aici, ochelarii se aburesc (probabil nu îi învață nimeni pe medicii tineri ce ne-a învățat Cousteau să umezim sticla ochelarilor cu scuipat să nu se aburească), salopetele nu permit pusul stetoscopului la urechi din cauza glugii, bolnavii se încăpățânează să se decompenseze și să moară cu omul de știință lângă ei. Așa că fuck you PPO₂, FEEP, WOB, CRP că tot n-are cine să le analizeze, mai bine aduceți o lumânare să plece omul dintre cei vii ca un creștin.

Experiența tânărului medic care una a învățat și alta poate să facă într-un spital românesc îmi aduce aminte de stagiatura mea când cu capul plin de formule de rehidratare hidro-electrolitica și acido-bazică învățate de la profesorul meu de pediatrie din facultate, un tip care predase și în America, m-am mirat că un ditamai spital rehidrata pacienții prin metode primitive când avea aparatură pentru micrometoda Astrup care ruginea în laborator.

Cam așa este și acum. Nu prea avem ventilatoare mecanice și cu atât mai puțin pompe CEC, ci mai mult aparate de anestezie cu ventilație mecanică și manuală, mai noi sau mai vechi. Cu furtun care nu prea se dezinfectează că nu ai când că se operează mereu și nici cu ce, că e nevoie de biocid de nivel înalt care-i scump și nu ne rămâne bani de salarii. Din cauza asta secțiile de anestezie-terapie intensivă conduc detașat în topul infecțiilor nosocomiale și jumătate din ele sunt pneumonii din care jumătate sunt Klebsielle și Acinetobacter, multiplurezistente.

Așa că mult stimat Minister al Sănătății, după măști și combinezoane din China faceți comandă și de colimicină că veți avea nevoie.  

10 milioane de morți prin infecții nosocomiale în 2050

Un studiu publicat în 2014 despre rezistența microbiană la antibiotice publicat în Marea Britanie de Jim O' Neill apreciază numărul de decese datorate rezistentei microbiene în 2050 la 10 milioane de cazuri. Asta în timp ce numărul de decese datorate cancerului va fi de 8,2 milioane, prin accidente rutiere de 1,2 milioane, complicații ale diabetului 1,6 milioane si boli diareice 1,4 milioane. În prezent bacteriile rezistente la antibiotice sunt responsabile de 700.000 de decese anual în întreaga lume.
Deși studiul este contestat de o serie de autori din Australia și Elveția, realitatea întrece orice imaginație și este foarte probabil ca generațiile următoare să se întoarcă la medicina secolului XIX din era preantibiotică. Astăzi media europeană a tulpinilor de stafilococ auriu rezistent la meticilină (MRSA) izolate din hemoculturi este de 10% din tulpinile de stafilococ auriu, iar în unele țări ea trece de 50%. Tulpinile de Escherichia coli și Klebsiella ESBL (producatoare de betalactamaze), rezistente la cefalosporine și la unele peniciline de sinteză sunt tot mai frecvente, iar enterococii rezistenți la vancomicina (VRE)au fost semnalați în majoritatea țărilor europene.
10 milioane sau numai 2 milioane nu sunt doar cifre, sunt vieți care se vor pierde ca urmare a abuzului de antibiotice. Mai multe antibiotice administrate înseamnă mai multe bacterii care vor dezvolta rezistență și tot mai puține mijloace terapeutice la îndemână pentru tratarea infecțiilor. Dacă unele țări îngrijorate deja de costurile materiale și umane ale rezistenței la antibiotice au trecut la măsuri radicale, pe plaiul mioritic nu se întâmplă nimic în acest sens. În "piețele de ruși" se vând în continuare alături de bulion și pește afumat antibiotice moldovenești și ucrainiene, la farmacie poți obține orice antibiotic dorești dacă ai bani, că doar nimeni nu controlează farmaciile în afara ANAF-ului, iar medicii dau cu ușurință rețete cu antibiotice ca să nu-și ridice pacienții în cap și să fie protejați mai degrabă ei decât bolnavii.
Iar zicala de acum 30 de ani de pe vremea secundariatului meu: "Te simți nasol, ia Biseptol", a fost înlocuita cu alta: "Vrei să te simți bine, ia cefalosporine, nu aspirine".