În vreme de război 1877: bombardarea gării Brăila

La Ilustration Espanola y Americana nr. XX, 1877

„Galaţi, un oraş istoric, renumit încă de pe vremea împăraţilor romani, ale cărăror armate au trecut pe acolo Dunărea în mai multe expediţii militare, este astăzi una dintre cele mai mari centre comerciale din Moldova şi este situat aproape la confluenţa râurilor Prut şi Siret cu Dunărea. Astăzi este principalul loc de întâlnire pentru trupele ruseşti care formează Corpul expeditionar Sud şi care mai apoi la rândul lor, sunt dirijate la punctele prestabilite de către generalii lor.

În biserica mare  Sf. Gheorghe (bine marcată în gravura noastră), care este una dintre clădirile cele mai remarcabile ale ţării, a fost mormântul lui Mazeppa, faimosul conducător, până când a fost distrus de invazia ruşilor.

O gravură reprezentând momentul trecerii primelor unitaţi dincolo de Dunăre şi ciocnirile între armatele beligerante găsiţi în partea de jos a aceeaşi pagini: la Braila (oraş valah numit de asemenea, Ibrăila şi Brailow), a sosit în dimineaţa zilei de 3 luna curentă Marele Duce Nicolae, pe calea ferată de la Galaţ şi cu câteva momente înainte de pătrunde trenul Prinţului în gară, monitoarele turceşti, care au fost ascunse în spatele ostrovului  Ghecet, lângă malul drept al Dunării, a lansat o salvă de cincisprezece proiectile împotriva trenului, ocazionând unele nenorociri, în timp ce comandantul-şef al armatei ruse de Sud a rămas nevătămat.

Ulterior, în ziua de 13, a fost împuşcat în Barboşi un om simplu, acuzat că a dat turcilor de veste momentul intrării propriu-zise în staţia Brăila a trenului Marelui Duce, fluturând un steag roşu.

În după-amiaza aceleiaşi zile de 3, ruşii desfăşurat o baterie pe malul stâng şi instantaneu au deschis focul asupra mai multor monitoare turceşti. Printre acestea se găseau „Lulfi Djiel” vas de război, cu cinci tunuri grele şi două sute de soldaţi, care a fost distrus, câteva zile mai târziu, printr-o explozie cauzată de aprinderea prafului de puşcă în urma unei lovituri trase în plin de locotenetul rus de artilerie M. Somujlo.

În cele din urmă, la pagina 349 se afişează portretele a şapte generali ruşi ai armatelor din teatrul de operaţii, în primul rând ministrul de Război, M. Demetri A. Milioutin.

Mai mulţi dintre aceşti generali, sunt bine cunoscuţi.

Prinţul de Barclay de Tolly, şeful armatei de Sud corpul 7, este nepotul celebrului general care a condus în 1812 campania împotriva lui Napoleon I, contele de Kotzebue, este guvernator general al Poloniei şi şef al trupelor ruseşti de la  graniţele cu Germania şi Austria şi este un descendent al unui scriitor german celebru, însărcinat de împăratul Alexandru I al Rusiei pentru a transmite informaţiile exacte ale statului.”

În vreme de război: 1877

Rumania- Vista de Galatz, ciudad ocupada por el ejercito ruso del sud.
Cronica ilustrada de la guerra de Oriente
La Ilustration Espanola y Americana nr. XX 1877

"Galatz, historica ciudad, celebre desde la epoca de los emperadores romanos, cyuos ejercitos cruzaron por alli el Danubio en varias expeditiones militares, es hoy uno de los grandes centros comerciales de la Moldavia, y esta situada casi en la confluencia de los rios pruth y Sereth con il Danubio. Hoy es el principal centro de reunion de las tropas rusus que forman el ejercito del Sud, y que luego se dirigen a los puntos determinados por los respectivos generales de los cuerpos. En la excelente iglesia de San Jorge (bien marcada en nostro grabado), que es uno de los mas notables edificios del pais, existio el sepulcro del famoso caudillo Mazeppa hasta que fue fue destruido por los rusos invasores.

Un grabado que representa el acto de cruzarse los primeros disparos a traves del Danubio, entre loe ejercitos beligerantes, damos en la parte inferior de la misma pagina: a Braila (ciudad valaca llamada tambien Ibraila Y Brailow), llego el Gran Duque Nicolas, por el ferro-carril de Galatz, en la manana del 3 del actual, y pocos momentos antes penetrar el Principe en la estacion, los monitoros turcos, que estaban ocultos detras dei islote de Ghecet, cerca de la orilla derecha del Danubio, lanzaron quince gruesos proyectiles contra el tren que llegaba, ocazionando algunas desgracias, si bien quedo ileso el general en jefe del ejercito ruso del Sud.

Posteriormente, en la dia 13, fue fusilado en Barbosch un hombre del pueblo, acusado de haber indicado a los turcos, enarbolando una bandera roja, el instante en quel el Grande Duque entrada en la station de Braila.

En la tarde del citado dia 3 los rusos emplazaron una bateria en la orilla izquierda, y dirigeron varios disparos contra los monitores turcos. Entre estos se hallada el nombrudo Lulfi Djiel (Alegria del mundo), acorazado, con cinco canones de grueso calibre y doscientos hombres de guerra, el enal fue destruido, pocos dias despues, por una explosion de polvora causada por un disparo que apunto el teniente de artileria rusa M.Somujlo.

Finalmente en la pagina 349 aparecen los retratos de siete generales rusos, de los ejercitos en operationes, figurando en primer lugar el del Ministro de la Guerra, M. Demetri A. Milioutin.

Varios de estos generales son bien conocidos.

El Principe de Barclay de Tolly, jefe del 7 cuerpo del ejercito del Sud, es nieto del famoso general de ignal titulo que dirigio en 1812 la compania contra Napoleon I; el Conde de Kotzebue, gobernador general de Polonia y jefe de las trupas rusas en las fronteras de Alemania y Austria, es descendiente de aquel insigne escritor aleman encargado por el emperador Alejandro I de Rusia de darle noticia exacte del estato."