Din nou despre Valul lui Traian

Valul lui Traian din judetul Galati 2010

Aflam din ziarul local galatean ca Muzeul de Istorie Judetean in colaborare cu mai multe institutii doreste sa refaca o portiune din Valul lui Traian, probabil pe undeva pe langa Garboavele. Mi se pare o initiativa binevenita mai ales pentru educarea tinerelor generatii. Am fost recent in locatia cu pricina pentru a efectua mai multe fotografii, dupa ce mai incercasem odata in urma cu doua luni, cand am scris despre val, dar atunci era papusoiul mare si nu vedeam mai nimic. Nici acum nu mai avem ce vedea mare lucru. 2000 de ani de agricultura din care ultimii 50-60 macanizata cu tractoare de mare putere au pus la pamant valul lui Traian. O unduire usoara  de pamant mai inalta spre sud si mai coborata spre nord e tot ce a mai ramas din fortificatia romana. Spre deosebire de alte valuri romane din tara noastra, cel de la noi din judet este cel mai napastuit. O minte "luminata" a plasat chiar pe val la intersectia cu soseaua spre Garboavele o anexa a celebrei fabrici de pui si de oua din perioada comunista "Avicola". La celalalt capat al valului dinspre Siret, o explozie imobiliara pare sa devoreze ce a mai ramas din fortificatie.Daca autoritatile mai doresc sa faca ceva pentru salvarea valului acum este momentul.
Pe de alta parte nu cred ca amplasarea reconstructiei valului langa Padurea Garboavele ar transforma locatia intr-un punct de atractie turistica. Soseaua spre Barlad, cea mai apropiata, este folosita de mai putini calatori si cu atat mai putini de turisti. O restaurare langa soseaua nationala catre Tecuci ar avea din start mai multe sanse sa fie vizitata de mai multa lume, cel putin de cei care merg la mare venind dinspra Moldova.

Asa arata acum "fossa"

Vedere de pe culmea santului, in drapta este fossa sau ce a mai ramas din ea.

Locul efectuarii fotografiilor Valului lui Traian din judetul Galati

Valul lui Traian din judetul Galati II

Am vazut ca valul de pamant construit in secolele II-III se intindea de la Prut, sau mai probabil de la Lacul Brates pana la Serbestii Vechi-Traian. Chiar si denumirea satului Traian provine de la existenta valului de pamant pe teritoriul sau. Evident atribuirea lucrarii imparatului roman Traian (Marcus Ulpius Traianus 53-117 d.H), face parte din folclor, valul de aparare fiind construit dupa moartea imparatului, atunci cand imperiul a inceput sa se clatine sub loviturile barbarilor care s-au succedat in valuri de popoare migratoare, atrase de bogatiile provinciilor romane. Spre deosebire de Valul lui Athanaric situat mai spre nord in judetul Galati si care se prelungeste si pe teritoriul Basarabiei si al Ucrainei actuale, Valul lui Traian este doar un arc intre Prut si Siret, nedepasind limitele actuale ale judetului. 
Fortificatie tipic romana, valul (latineste "vallum") este o structura defensiva ridicata deasupra solului, la mai multi metri inaltime, prin excavarea unui sant (latineste "fossa") orientat catre directia de unde vine pericolul, in cazul Valului lui Traian catre nord si apoi spre vest, spre deosebire de Valul lui Athanaric care are santul spre sud. Indiscutabil santul si valul de aparare nu putea sa protejeze pe nimeni de atacurile infanteriei, care ar fi putut trece santul si apoi s-ar fi putut catara cu usurinta peste val. Aceste fortificatii au  avut rol de protectie impotriva cavaleriei, trecerea unui calaret prin sant si apoi peste valul de pamant fiind dificila, cerand timp si expunand calaretul proiectilelor aruncate de aparatori, in special sulite si sageti. Sa nu uitam insa ca fortificatiile au fost ridicate pentru a proteja populatia de popoarele migratoare care aproape in exclusivitate au fost popoare de calareti! In plus multe valuri de aparare erau intarite cu ziduri din barne si chirpici, din spatele carora arcasii puteau trimite lovituri mortale asupra atacatorilor si cu palisade din lemn cu varfurile ascutite si intarite la foc, orientate spre atacatori. Pe culmea valului exista un drum de patrulare, uneori foarte lat, pentru a permite deplasarea rapida a legiunilor romane acolo unde o cerea situatia militara. Panta dintre drum si sant se numea "berma" si era taluzata intr-un unghi abrupt pentru a face dificila abordarea si curatata de radacini, tufisuri si pietre care ar facilita escaladarea. Pe teritoriul Romaniei exista multe valuri, numite "troiane", sau "brazde", probabil denumirea valului din limba dacilor. Semnificativ este faptul ca acest tip de lucrari de aparare a fost preluata de la romani si de alte populatii locale, sau migrate pe teritoriul tarii noastre, intrucat acest tip de lucrari se gaseste si in zone unde nu a ajuns niciodata stapanirea romana, de exemplu in nordul Moldovei (Suceava, Radauti etc.).
Desi semnalate inca din Evul Mediu, valurile de aparare n-au fost studiate atent decat la sfarsitul secolului XIX si la inceputul secolului XX. Un explorator al acestor fortificatii care le-a batut pe toate cu pasul a fost Pamfil Polonic, primul mare cartograf istoric roman. In manuscrisele sale de la inceputul secolului XX, Polonic mentioneaza ca Valul dintre Siret si Prut, de pe malul Bratesului avea 20 de metri latime, 4 metri inaltime in unele locuri, cu un sant spre nord si apoi spre vest de pana la 10-15 metri latime si 3 metri adancime, acoperit pe creasta cu palisade din barne groase, dar fara cetati de aparare pe traseul sau. Nici nu era nevoie, legionarii din castrul roman de la Tirighina (Gherghena dupa cronicarul Miron Costin), Barbosi de astazi, apartinand legiunilor: Legio V Macedonica, Cohors II Mattiacorum, Legio I Italica, care au stationat alaturi de legionari din flota romana Classis Flavia Moesia la Tirghina, puteau ajunge in cel mult o jumatate de ora la fortificatie pentru a interveni in sprijinul patrulelor si a santinelelor romane care supravegheau limesul zi si noapte. Urmele de lemn ars si de carbune gasite de arheologi pe val si in apropierea lui, denota ca pe cresta valului se aprindeau focuri pentru a vedea imprejurimile si a descuraja atacatorii.
De ce valul de pamant era construit in afara teritoriului imperiului roman? Ne spune analistul politic american Edward Luttwack* in cartea sa "Grand Strategy of the Roman Empire" aparuta in 1976: defensiva romana a avut ca strategie apararea "in adancime" a teritoriilor imperiului de atacurile barbarilor, inainte ca acestia sa patrunda efectiv in spatiul gestionat de romani, unde incursiunile ar fi produs dezorganizarea vietii sociale a locuitorilor, fie ei colonisti sau bastinasi.

*Edward Luttwack este un analist politic si istoric militar evreu american de origine romana, (nascut la Arad), care a studiat in Marea Britanie la L.E.S. (London School of Economics) si apoi la J.H.U (Johns Hopkins University), unde si-a luat doctoratul. A predat cursuri la Universitatea Bath si este  profesor universitar la Georgetown University din Washington. Din 2008 este Senior Advisor la Centrul pentru Studii Strategice si Studii Internationale din Washington D.C. Luttwack este celebru prin best seller-ul "Coup d'État: A Practical Handbook" si "Strategy: The Logic of War and Peace".
Considerat  un outsider in domeniul stiintelor istorice, Luttwardk a publicat teoria sa privind "apararea in adancime" in volumul "The Grand Strategy of the Roman Empire from the First Century AD to the Third". Indiferent la criticicile provenite din randul tagmei istoricilor adevarati, autorul a publicat anul trecut o continuare a "Strategiei" in volumul "The Grand Strategy of the Byzantine Empire", controversata de asemeni de istorici, dar asimilata de public. De fapt Luttwark este omul controverselor, in 2008 opinia lui despre Barack Obama publicata in New York Times a provocat un scandal ("was born a Muslim, under Muslim law, as it is universally understood").

Valul lui Traian din judetul Galati

Am vrut recent sa aflu mai multe amanunte despre Valul lui Traian, formatiune de aparare construita in antichitate pe teritoriul judetului nostru. Cum sursa cea mai accesibila de documentare este internetul, am cautat aceasta definitie pe net si m-am crucit. Singurele referiri despre existenta Valului lui Traian pe teritoriul Romaniei din Wikipedia sunt cele privind valurile de aparare din Dobrogea, din pacate si acelea scrise de istorici moldoveni, mai precis basarabeni, care prezinta incomplet si deformat realitate. Nici un cavant despre existenta acestui mijloc defensiv de aparare in judetul nostru. Cum urmele lucrarilor care au compus structurile de aparare numite "Valul lui Traian" sunt incluse de Ministerul Culturii si Cultelor, respectiv de Institutul National al Monumentelor Istorice, in lista monumentelor din judetul Galati la pozitiile; 15, 41, 62, 84, 85, 86 si cum am avut ocazia de mai multe ori sa vad cu ochii mei acesta lucrare, bazat pe locatiile Ministerului si cu ajutorul imaginilor de pe Google Earth, unde se vede perfect traseul Valului, am intocmit un traseu al fortificatiei, asa cum a fost ea construita initial.
Fortificatia pornea din estul comunei Tulucesti, de pe malul Lacului Brates, in apropierea garii CFR din comuna si mergea catre est folosind configuratia terenului catre satul Odaia Manolachi, traversand soseaua Galati-Cuca la intersectia cu drumul spre Padurea Garboavele, care ramanea la nord de val. Lucrarea continua spre sud-vest in directia satului Cismele care ramane la sud de val, care continua catre satul Traian apartinand de comuna Branistea, pentru a se opri la Siret.

Traseul Valului lui Traian