luni, 31 mai 2010

Uciderea pruncilor II

Inainte de 1990 nu aveam voie sa spunem nimanui ca in tara noastra exista cazuri de SIDA. Cum sa existe o asemenea boala in Romania Socialista Multilateral Dezvoltata, unde nu existau drogati, homosexuali, sau prostituate? Drept urmare sangele nu se testa pentru prezenta virusului HIV nici in centrele de transfuzii nici in alte laboratoare. Primul caz de SIDA din Romania a fost depistat de profesorul Caruntu in anul 1985, la Spitalul de Boli Infectioase Colentina (astazi Matei Bals), la un insotitor de vagon de dormit de la CFR, care era homosexual. La solicitarea expresa a profesorului Caruntu de a se investiga si alte categorii de bolnavi care aveau simptomatologie asemanatoare unui sindrom de imunodeficienta dobandita, s-au adus cateva baterii de teste, care au fost utilizate strict in cele doua spitale de boli infectioase din capitala: Colentina si Victor Babes, unde  sef de clinica era profesor dr. Ludovic Paun, autorul primei monografii despre SIDA din Romania, aparuta in 1988. In urmatorii ani s-au mai depistat cateva cazuri inclusiv cu transmitere nozocomiala:
  1. o persoana dintr-un laborator medical care spala tuburile din sticla de sangele bolnavilor, fara a se proteja in vreun fel de contactul cu sangele
  2. un medic dintr-un spital 
  3. o pacienta care primise o transfuzie de sange
  4. un copil cu malabsorbtie si diaree cronica internat in Spitalul Fundeni (primul copil diagnosticat cu SIDA in RSR)
  5. un medic veterinar cu multiple contacte sexuale neprotejate cu diverse persoane
  6. un student arab probabil cu multiple contacte sexuale neprotejate cu diverse persoane
  7. un sportiv cu numeroase deplasari in strainatate
Din pacate presiunea politicului si a Securitatii a facut ca debutul epidemiei infectiei HIV in Romania sa fie ascuns, inclusiv fata de lumea medicala, creindu-se astfel premizele surprizei de dupa 1990 cand au fost descoperite mii de cazuri. Am fost medic secundar (rezident cum se spune acum) in specialitatea boli infectioase si epidemiologie in ambele spitale de profil din Bucuresti in anii 1988-'89, (chiar am locuit in amandoua, caci in acea perioada pentru secundari spitalele asigurau cazarea si contracost si mancarea la cantina spitalului), dar n-am vazut niciodata vreun bolnav de SIDA, sau foaia lui de observatie, desi in ambele spitale au fost oameni internati cu acesta afectiune, a caror identitate era protejata si a caror documente erau tinute sub cheie. Cum profesorul Paun ne tinea cursul de boli infectioase, noi secundarii, l-am intrebat de mai multe ori despre situatia acestei boli in Romania si am primit un singur raspuns: "SIDA nu este o preblema de sanatate publica pentru Romania". Era de asteptat o astfel de afirmatie din gura unui fost Ministru adjunct al Sanatatii, numit de Ceausescu prin Decretul 240/1978. Nu stiu cate vina a avut profesorul Paun in deformarea realitatii privind evolutia infectiei HIV in Romania, dar stiu ca a fost pana la revolutie principalul actor al profilaxiei si controlului acestei infectii. Si s-a vazut: in Romania traiesc 50% din copiii infectati HIV in lume, copiii care acum au atins maturitatea sexuala si care in lipsa unui tratament corespunzator se pot prapadi in cateva luni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu