joi, 10 noiembrie 2011

Transilvania în flăcări.

Incendii de mirişti în Ardeal.
Transilvania în flăcări nu e un titlu rocambolesc inventat ca să şochez cititorii. Nici nu are în spate vreo agresiune de-a ungurilor, sau de-a secuilor, care au trecut de la intenţii de autonomie la războaie de uzură. Nici vreun principe transilvănean, săturat de dictatura regăţeană, care a decis să se retragă prin incendierea holdelor din calea invadatorilor, fie ei "sârme" fie "manelişti" n-a apărut pe meleagurile ardeleneşti. Şi totuşi un drum de sute de kilometri efectuat de curând până în inima Ardealului mi-a relevat un lucru înspăimântător: sute de incendii de mirişte, unele necontrolate au transformat ţara lui Drakula în infernul de pe pământ.
La coborârea pe pantele Carpaţilor venind din Oituz spre podişul transilvan, am crezut că o ceaţă bramstokeriană a pus stăpânire peste provincie. Coamele dealurilor erau învelite în nouraşi cenuşii care-şi întindeau tentaculele pe toate văile din jur. 
"E ceaţă" mi-am zis, deşi Ardealul mă întâmpină de fiecare dată când îl vizitez îmbrăcat în haine de sărbătoare, cu soare, vreme blândă, păduri policrome, câmpuri arate, animale frumoase şi curăţate de bălegar, oameni gospodari şi case arătoase.
Abia când am intrat în aceasta ceaţă am realizat că era fum, un fum gros care te făcea să respiri greu, chiar şi în automobilul dotat cu tot felul de filtre şi de dispozitive de condiţionat aerul. Zone întregi din E 60 erau atât de pline de fum încât nu se putea înainta decât cu mare dificultate. Probabil motivul ăsta a făcut ca între Braşov şi Tg. Mureş să nu vad niciun radar, deşi este o zona în care în mod normal găseşti aproape o duzina de astfel de aparate. Nu cred că exista sat prin care am trecut în care fumul să nu ocupe fiecare cotlon. Cel puţin în zona Rupea aerul era aproape irespirabil chiar şi în maşină. Oare cum se vor fi simţit astmaticii, broşiticii sau cardiacii din oraş? Practica arderii miriştilor pentru "distrugerea paraziţilor" este o prostie românească care mai nou a ajuns la apogeu. Pe vremea comunismului ca să nu se vadă că după culesul recoltelor nu s-au adunat paiele, sau cocenii, aşa cum era stabilit prin ordine date de partid, ceapiştii dădeau foc la mirişti şi nu-i întreba nimeni nimic. Acum că e democraţie toţi iresponsabilii ard frunzele şi gunoaiele din curţi şi resturile vegetale de pe mirişti fără să-i intereseze de încălzire globală, de poluare, de pericolul extinderii focului spre aşezările umane, tot făra să-i întrebe nimeni nimic. Acum că unii sunt bătuţi în cap şi nu-i intereseză ce fac, mi se pare normal într-o ţară atinsă de ani buni de alienare, dar unde sunt oamenii citiţi, şcoliţi, luminaţi la minte, unii chiar plătiţi de stat să administreze colectivitaţile, să le educe şi să le ocrotească? Unde sunt poliţiştii care să amendeze piromanii? Unde sunt primarii care să-i scuture pe cetăţenii care dau foc? Unde-i popa din sat care să le zică ceva de cele sfinte? Sau doctorul care să le spună că fumul este cancerigen? Dar învăţătorii şi profesorii care le povestesc la şcoală copiilor de climă, poluare, ecologie, etc. unde sunt?
Au plecat toţi în Italia? Sau în Spania la căpşuni? Învaţă toţi limba engleză la căminul cultural ca în bancul cu Adrian Păunescu? Nu. Probabil stau toţi în marea de fum care le otrăveşte pruncii, vitele şi mâncarea şi zic "No care- baiu' că ard paiu'?".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu