 |
| Johanes Mazeppa Cosaccorum Zaporoviensium Supremus Belli-Dux |
Pentru a înţelege aspiraţiile de independenţă
ale lui Mazepa trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria Ucrainei, aşa
cum reiese ea din documentele actuale. Pe teritoriul dintre Nistru şi Don au
existat în antichitate populaţii de sciţi si de sarmaţi. Coastele Mării Negre
au fost colonizate de grecii care făcea comert cu popoarele locale. După
apariţia Imperiului Roman, regiunile sudice ale Ucrainei au rămas sub influenţa
romanilor si mai apoi a bizantinilor. Dar teritoriul aproximativ al Ucrainei de
astăzi a fost la răscrucea marilor migraţii. Primul popor care a ocupat aceste
teritorii de pe ambele maluri ale Niprului au fost slavii, urmaţi îndeaproape
de o populaţie de origine turanică hazarii. Sub presiunea celorlalte popoare
migratoare care au părăsit stepele Asiei în dorinţa de a pune stapânire pe comorile
Romei, populaţia slavă din zona s-a organizat într-o forma statală cunoscuta în
documentele medievale drept Rutenia („ţara rusilor”), care avea în centru
Kievul, oraş situat pe ruta comercială dintre Marea Baltica şi Marea Neagra. Din
Rutenia aveau să se desprindă în nord Rutenia albă (Belarus), Rutenia neagră şi
cea roşie, seminţe pentru cnezate ulterioare care se vor aglomera în mai multe
zone geografice: Volinia spre nord-vest, Podolia spre vest, Galiţia spre sud-vest, Kiev
şi Poltava în centru. Teritoriile au fost creştinate la sfârşitul secolului X
şi au avut între ele conflicte generate de dorinţe de hegemonie locală. Invazia
mongolă de la sfârşitul secolului al XII-lea a distrus toate aceste mici nuclee
de admnistraţie teritorială. Abia în secolul următor Polonia şi Lituania recuceresc
pas cu pas teritoriile fostei Rutenii. Probabil denumirea de Ucraina (ţara de
margine), provine din acesta perioadă, spre sud de cucerirea poloneză exista
un no man’s land uriaş, bântuit de populaţii
nomade, bulgari, tătari, hazari etc., organizaţi în grupuri, localizaţi în aşezări fortificate cu pari ascuţiţi, înconjurate de mlaştini şi bălţi aproape impenetrabile.
Expansiunea Polonie şi a Lituaniei care în 1569
formează împreună Uniunea de la Lublin
va aduce în Ucraina noi populaţii colonizate de noi stăpâni: armeni, evrei, polonezi
şi germani care vor înlocui populaţia autohtona în administraţie şi vor
determina fuga spre sud a unor grupuri de oameni care nu doreau să ajunga
iobagi pe moşiile nobililor polonezi. Acesti fugari cunoscuţi sub numele de cazaci din turcescul quzzaq: om liber, vor adopta un stil de viaţa seminomad, puternic
influenţat de popoarele din jur, în special de tătari, dar spre deosebire de
acestia vor rămâne creştini ortodocşi. Mare parte a nobilimii rutene este însă
asimilată de regatul Poloniei şi de cel al Ungariei, devenind catolică, spre
deosebire de ţărănime care va rămâne ortodoxă. Cazacii vor fi implicaţi in
incursiuni împotriva tătarilor, turcilor, dar nu se vor sfii să prade şi
aşezări din Moldova şi Valahia, ba chiar şi din Ucraina.
La jumatatea secolului al XVII lea sub presiunea cazacilor zaporojeni
situaţi la sudul Ucrainei, Uniunea polono-lituaniană este nevoită să accepte
independenţa teritoriilor cazace, care se pun sub protecţia Rusiei, de care o leagă
atât tradiţiile cât şi religia comună. Prin tratatul de la Pereislav din 1654
ţarul Alexei I al Rusiei devine protectorul cazacilor de pe malul stâng al Niprului,
care se organizează in hatmanat, condusi
de un hatman cuvânt provenit din
germanul Hauptmann, şef militar. Cazacii
de pe malul drept vor mai avea însă de aşteptat. Prin tratatul de la Andrusovo
din 1667 Podolia, Galiţia şi Volinia rămân sub suzeranitate poloneză, dar turcii
cuceresc Podolia şi ulterior şi Kievul. Nimic nu pare a sta în faţa otomanilor
care se îndreaptă spre Viena. Dar între Viena asediată de turci şi Rusia există
mai multe obstacole: escadroanele cazacilor şi husarii polonezi. Războiul din
vest dă posibilitate cazacilor să răsufle şi să-şi consolideze poziţiile
strategice pe ambele maluri ale Niprului. Este perioada de glorie a Ucrainei în
care se construiesc biserici şi palate, şcoli şi drumuri după modelul marilor
civilizaţii apusene. Renaşterea şi umanismul îşi fac simţită prezenţa şi în
stepele de la nord de Marea Neagră şi printre alte idei apare şi cea a
independenţei faţă de Maica Rusie. Cazacii şi ucrainienii plăteau un preţ scump
pentru protectoratul ţarist: birurile şi necesităţile armatei ţariste puse pe
seama ţăranilor ucrainieni erau uriaşe, ca şi sacrificiile impuse de numeroasele
intervenţii ale cazacilor în teritoriile tătare, moldovene sau chiar la sud de
Dunăre. Din nemulţumirea maselor combinată cu ambiţia conducătorilor se va
naşte ideea de independenţă faţă de Rusia pe care Ucraina o va plăti scump sute
de ani de acum înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu