Vizita ambasadorului Kutuzov la Galati în aprilie 1794

Ioan Christian Struve : Vizita lui Kutuzov la Galaţi în 1794 din volumul "Călători ruşi în Moldova şi Muntenia", de Gheorghe G. Bezviconi, editura Institutului de Istorie Naţională a României, Bucureşti 1947.
”Oraşul, ridicat din ruinele sale(1), înfăţişa un aspect vesel şi însufleţit. Luntrile cu morun descărcau la maluri, o mulţime nesfârşită de lucrăltori cioplea, aduna şi aşeza lemne pentru corăbii. De departe se vedeau numai ascuţitele vârfuri de clopotniţă ale numeroaselor biserici, înşirându-se până departe în marginea apei. Boierimea intreagă le ieşi intru intâmpinare, în lungile lor caftane(2), cu clasicul işlic invălit cu piele de astrahan, umbrindu-le feţele mai mult sau mai putin bărboase, pe când puţinele tunuri ale oraşului întovălvărăşau cu bubuitul lor sunetul clopotelor de la biserici. 
Secretarul lui Şuţu(3), un oarecare Kodrik(4), salută pe Kutuzov(5) în numele stăpânului sau. 
Interiorul portului era plăcut prin gospodăreasca şi îngrijita curăţenie a caselor de lemn, cu lungi acoperişuri sfârşte prin streşine: patru, singure patru case de piatra, priveau de sus pe umilele şi fragilele lor vecine. Într-una din acestea, cea mai frumoasa, Kodrik pregătise conacul ambasadorului, a cărui suită fu împărţită pe la curatele căsuţe cu îmbelşugata streşină.
Lungi şiruri de dughene împrejmuiau toate străzile neregulate ale oraşului. Singura petrecere a streinilor fu un început de pârjol, foarte primejdios în acest târg de lemn, stins îndata de oamenii solului şi o excursie la Gherghina(6), cetatea de lângă Siret, unde ochii călătorului, păianjeniţi de minunatul vin din împrejurimi, trebuiră să se încurce deseori în citirea inscripţiilor de pe vechile medalii aflate cu acest prilej.”

N.B. Struve l-a însoţit pe Mihail Kutuzov numit în 1793 de către ţarul Pavel I, ambasador la Rusiei la Constantinopole, ocazie cu care va călători prin Moldova şi Muntenia în drum spre capitala otomană. La întoarcere de asta dată prin Dobrogea, Kutuzov trece Dunărea pe la Măcin la Brăila şi la 27 aprilie 1794, intră în Galaţi în bubuielile tunurilor şi sunetul clopotelor din biserici.
1: oraşul fusese ars din temelie în ziua de 1 mai 1789 când trupele ruseşti de sub comanda generalului Kamenski, care asediind Galaţiul dau foc caselor de lemn şi trec prin foc şi spadă locuitorii.
2: moda pantalonului a fost introdusă în ţările române pe filiera rusească, unde va înlocui şalvarul în timp ce redingota de inspiraţie occidentală va lua locul caftanelor. Işlicul era o căciulă mare îmblănită şi decorată cu blăniţă de animale rare, purtată atât de femei cât şi de bărbaţi, în orice anotimp ca un semn al rangului social. Vor dispărea fiind înlocuite de pălării in secolul următor.
3: Mihai „Draco” Şuţu, domn al Moldovei între 1793-1795, unul dintre domnitorii fanarioţi (grec din Fanar din familia Soutzos), care a schimbat de mai multe ori tronurile Moldovei (2 domnii) şi ale Munteniei (3 domnii). Numele de „Draco” nu are legatură cu stindardul dacilor şi nici cu voievozii munteni din linia lui Mircea cel Bătrân (Vlad al II-lea Dracul, Vlad al III-le „Ţepeş”), unde numele le vine de la faptul ca făceau parte din Ordinul Dragonului, ci din faptul ca fusese „dragoman” al Înaltei Porţi, adică traducător al sultanului pentru solii creştinatăţii.
4: Kodrik, sau Codric, secretar al domnului Moldovei
5: Kutuzov Mihail, om de stat rus, recunoscut pentru meritele sale în războaiele napoleoniene, dar si pentru activităţile diplomatice desfăşurate în timpul conflictelor ruso-turce. A fost ambasador la Constantinopole şi la Berlin si a guvernat mai multe provincii ruseşti sau supuse de ruşi.
6: Gherghina: denumirea veche a satului Bărboşi de la confluenţa Siretului cu Dunărea, actuala Tirighina, unde a existat castrul roman de la „Capul Boului”, aflat acum in ruină. Sunt teorii cum că Gherghena, Gherghiţia, Gherghia sunt legate de resedinţa regală a unei populaţii din vremea războiului troian.
Gheorghe G. Bezviconi a scris aceste pagini in 1947, in perioada cand "Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus", sarind anumite fragmente din lucrarea lui Struve aparuta la Paris in 1801, de exemplu faptul ca dupa masacarea turcilor, ru

sii au pus stapanire pe oras si multi s-au stabilit aici. Textul din 1940 "Calatori rusi in Moldova si Munteniea din secolul XVIII" scrisa de Giorge Pscu includera si aceste aspecte şi numea clar piromanul: generalul Kamensky: " Ce qui m'étonna le plus dans cette petite ville, ce fut de la trouver aussi florissante, après les ravages affreux exercés dans le cours de la dernière guerre, où elle avoit été presque totalement réduite en cendres, par l’ordre du général Kamensky.
Elle est aujourd'hul entièrement rebatie, et l'on y compte beau-coup de Russes qui s'y sont établis.
Le Samedi 29 Avril =10 Mai nous quittames Galatz,sur les cinq heures...II étoit près de huit heures quand nous arrivames a noire quartier de Plneva, village on trouve dans
ce canton, ainsi que dans plusieurs autres parties de la Moldavie, beaucoup de Tatars et de Russes qui s'y sont établis a la suite de la dernière guerre.