ROMANIAN JOURNAL OF ARCHAEOLOGY, Repertoriul fortificaţiilor de pe ripa nordică
a limesului Dunării de Jos în epoca romană târzie, Dorel Bondoc:
Barboşi; un castellum de formă poligonală
(pentagonală sau heptagonală) a fost ridicat în interiorul fostului castru,
cândva în sec. al IV-lea, funcţionând în vremea lui Constantin cel Mare şi a
urmaşilor săi. În pofida intenselor cercetări nu au fost precizate detalii
tehnice arheologice ale castellum-ului, acestea rezumându-se mai ales pe
informaţiile referitoare la vechiul castru.
Plasată la vărsarea Siretului în
Dunăre, fortificaţia de la Barboşi reprezenta un cap de pod nord-dunărean al
cetăţii Dinogeţia (Garvăn) din provincia Scythia. Funcţia sa nu a fost se pare
una special defensivă, ci mai degrabă una de observare şi semnalizare.
Teritoriul avut în supraveghere era mărginit de valul de pământ
Serbeşti-Tuluceşti.
Aşa cum s-a relevat de cei care au condus săpăturile arheologice (N. Gostar) existenţa fortificaţiei de la Barboşi se încheie pe la mijlocul sec. al IV-lea. În acest moment, sub presiunea goţilor, castellum-ul de la Barboşi este abandonat, funcţiile sale fiind preluate de fortificaţia de la Dinogeţia.
Asupra numelui antic al Barboşilor au fost exprimate câteva păreri: prima consideră că atât Barboşii, cât şi Bisericuţa-Garvăn, ar fi purtat numele Dinogetia (R. Vulpe, în Dacia, NS, 1, 1957, p. 162, nota 22; Gh. Stefan, în Dacia, NS, 2, 1958, p. 317-329); o alta localizează la Barboşi enigmaticul Turris (M. Comşa, în Istoria României, I, 1960, p. 731, nota 3; Al. Madgearu, în Balkanstudies, 33, 2, p. 203-208). În sfârşit, Barboşii au fost identificaţi cu Piroboridava din opera lui Ptolemeu (N. Gostar, în Apulum, V, 1965, p. 146-147). Gh. Săulescu, Descrierea istorico-geografică a cetăţei Caput Bovis (Capul Boului sau Ghertina) a cărei ruine se află în apropierea Galaţiului, Iaşi, 1837;
V. Pârvan, în AARMSI, II, XXXVI, 1913, p. 14-27;
Gh. Stefan, în Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 341-349;
N. Gostar, în Materiale, VIII, 1961, p. 501 şi urm.;
Idem, în Danubius, I, 1967, p. 107-113;
S. Sanie, Civilizaţia romană de la est de Carpaţi şi romanitatea de pe teritoriul Moldovei, Iaşi, 1981;
L. Petculescu, în Pontica, XV, 1982, p. 249-253;
I. Ioniţă, Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi, Iaşi, 1982, p. 18 şi urm.
Aşa cum s-a relevat de cei care au condus săpăturile arheologice (N. Gostar) existenţa fortificaţiei de la Barboşi se încheie pe la mijlocul sec. al IV-lea. În acest moment, sub presiunea goţilor, castellum-ul de la Barboşi este abandonat, funcţiile sale fiind preluate de fortificaţia de la Dinogeţia.
Asupra numelui antic al Barboşilor au fost exprimate câteva păreri: prima consideră că atât Barboşii, cât şi Bisericuţa-Garvăn, ar fi purtat numele Dinogetia (R. Vulpe, în Dacia, NS, 1, 1957, p. 162, nota 22; Gh. Stefan, în Dacia, NS, 2, 1958, p. 317-329); o alta localizează la Barboşi enigmaticul Turris (M. Comşa, în Istoria României, I, 1960, p. 731, nota 3; Al. Madgearu, în Balkanstudies, 33, 2, p. 203-208). În sfârşit, Barboşii au fost identificaţi cu Piroboridava din opera lui Ptolemeu (N. Gostar, în Apulum, V, 1965, p. 146-147). Gh. Săulescu, Descrierea istorico-geografică a cetăţei Caput Bovis (Capul Boului sau Ghertina) a cărei ruine se află în apropierea Galaţiului, Iaşi, 1837;
V. Pârvan, în AARMSI, II, XXXVI, 1913, p. 14-27;
Gh. Stefan, în Dacia, V-VI, 1935-1936, p. 341-349;
N. Gostar, în Materiale, VIII, 1961, p. 501 şi urm.;
Idem, în Danubius, I, 1967, p. 107-113;
S. Sanie, Civilizaţia romană de la est de Carpaţi şi romanitatea de pe teritoriul Moldovei, Iaşi, 1981;
L. Petculescu, în Pontica, XV, 1982, p. 249-253;
I. Ioniţă, Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi, Iaşi, 1982, p. 18 şi urm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu