joi, 16 noiembrie 2017

Şi chiştoacele sunt bune la ceva....

În urmă cu mai mulţi ani am găsit într-un pom din curtea casei părinteşti un cuib de pasăre construit din sârme, şfoară, plastic şi câteva crenguţe. Păsările construiesc cuiburile cu ce au prin apropiere, lucru observat şi de cercetătorii de la Universitatea Autonomă Mexicană care au găsit în zonele urbane cuiburi ticsite cu mucuri de ţigară peste care păsările depuneau ouă.
Intrigaţi de această descoperire colectivul catedrei de biologie din universitate a verificat prezenţa paraziţilor hematofagi pe puii clociţi în cuiburi cu resturi de tigări şi cuiburi normale, construite din resturi vegetale, constatând că numărul de paraziţi hematofagi (căpuşe) era semnificativ mai mic în cuiburile cu ţigari decât în celelalte. Ori se ştie că tutunul este un repelent natural pentru insecte, bunicile noastre puneau levanţică şi foi de tutun printre haine, să nu le atace moliile, nu foloseau nici permetrin, nici DDT, nici DEEA, nici Autan sau Off, că nu aveau. 
Dar aici se ridică problema dacă păsările fac cuiburile căptuşite cu tutun deliberat sau este numai o coincidenţă. 
Pentru a verifica acest lucru biologii mexicani au recurs la un experiment identificand 32 de cuiburi active din campusul universitar, de la două specii: vrăbii şi un fel de scatiu nord american, pe care le-au supravegheat de la apariţia ouălor şi până la crşsterea puilor. Mai mult de atât la jumătate din cuiburi au înlocuit în absenţa părinţilor cuiburile care conţineau resturi de ţigară cu unele asemănatoare din material ce imita ţigările şi le-au populat pe toate cu căpuşe obţinute din alte cuiburi. 
La finalul experimentului au constatat că în cuiburile care conţineau tutun nu existau căpuşe, în timp ce în celelalte paraziţii erau prezenţi. 
În plus s-a constatat preferinţa păsărilor pentru cuiburile "originale" în dauna celor asemănătoare dar fără tutun, concluzionându-se că pasările colectau resturile de tutun pentru a alunga paraziţii.

P.S. Mă gândesc să studiez şi eu cuiburile scatiilor din curtea spitalului de pneumoftiziologie unde lucrez şi unde zilnic se adună mii de chiştoace de la ţigarile fumate de bolnavii de plămâni, fie ei tuberculoşi sau nu. 
Cel mai dificil îmi este să dojenesc bolnavii pe care-i prind fumând pe la colţuri în curtea spitalului ştiind cât de mult fumează câteva colege în timpul raportului de gardă pe spital, sau infirmierele ce se adună prin cotloane pentru a trage câteva fumuri. 
Oare cum o fi să-i spui ca medic unui pacient: lasă-te de fumat ca-i să mori! dacă el nu te vede din norii de fum din cabinet?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu