Casa din Galati a doctorului Serfioti: recunostinta cetatenilor si a administratiei locale

Casa Aristide Serfioti in 2010

Contributia Doctorului Aristide Serfioti la dezvoltarea medicinii galatene

Casa dr. Serfioti astazi.

Cum arata Casa dr. Serfioti in secolul XIX (da click aici!)

Cine a fost doctorul Aristide Serfioti? Aflam de pe site-ul artevizuale.ro de la domnul Corneliu Stoica:
"Aristide Serfioti s-a născut în localitatea Hydra din Grecia, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă. După terminarea cursurilor elementare şi liceale în Grecia, se înscrie la Universitatea de Medicină „Ludvig-Maximilian” din München (Germania), pe care o termină în 1851, când îşi ia examenul de diplomă cu teza „De cholera morbo”. Practică medicina mai întâi în Austria, apoi, în 1853, vine în Moldova, stabilindu-se definitiv la Galaţi. La 15 ianuarie 1854 intră în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I (asimilat gradului de locotenent) în postul de medic al Garnizoanei Galaţi. La 7 mai 1857 este numit medic şef al Spitalului Militar, având acum gradul de colonel. În 1870 demisionează din armată şi profesează ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană”( numit astfel în 1878) până în 1899, când iese la pensie. După numai un an, renunţă la pensie, optând pentru funcţia de medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Galaţi până în 1901, când demisionează, retrăgându-se din activitatea medicală.
În 1863, împreună cu alţi opt medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în Războiul pentru independenţă. Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a II-a, oferit de regele Prusiei etc.
  Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha. Aici a construit în 1880 Biserica „Sf. Treime” şi un cavou, care astăzi sunt monumente istorice. A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul familiei de la Fileşti, alături de soţia sa. Pe acest cavou este menţionat în limbile greacă şi română următorul înscris: „ Prea iubitei sale AVROCOMI, născută XENO, 25 septembrie 1836 - 23 august 1885, inconsolabilul ei soţ Aristide Serfioti, doctor”.
  Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”. Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, şi se acorda din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale. Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice - bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”.
Iniţiativa ridicării bustului a venit din partea Comitetului de Administrăţie a Spitalului „Elena Doamna - Caritatea Gălăţeană” al cărui preşedinte era P.S.S. Episcop  Pimen. În procesul-verbal al şedinţei acestuia din 5 septembrie 1905 se menţionează: „Ca omagiu de pioasă recunoştinţă pentru eminentele sale fapte, Comitetul trebuie să-i ridice o statuie în faţa spitalului care să amintească generaţiilor viitoare, nu numai actele sale pline de nobleţe, dar şi figura acestuia, ce toată viaţa a fost pentru omenire un om de mare utilitate cu ştiinţa, cu bunătatea şi cu punga sa”. În acest sens s-a constituit o comisie formată din S. Mendl, A. Dall ' Orso şi Th. Thenea (DJAN Galaţi, Primăria Galaţi, dosar nr. 8/1933, Rola 953). Monumentul nu a putut fi ridicat până în 1933 din lipsa fondurilor. Prin adresa nr. 292/15 mai 1933, semnată de Episcopul Cosma al Dunării de Jos, înregistrată la primărie la nr. 18256/13 iunie, Comitetul de administraţie a Spitalului solicită primarului „să ne acordaţi o sumă pe care o veţi socoti pentru formarea fondului necesar ridicării acestui bust, care să imortalizeze pe cel mai mare filantrop şi om de bine pe care l-a avut Galaţiul şi judeţul Covurlui”. Delegaţia Consiliului Municipal, luând în discuţie cererea spitalului, în şedinţa din 13 iunie, „a aprobat sub rezerva ratificării ulterioare a Consiliului Comunal, deschiderea unui credit extraordinar în sumă de lei 10.000. Bustul se află instalat pe un soclu din piatră artificială, înalt de peste 3 m., în curtea Spitalului  „Elena Doamna” (Municipal Nr. 1,strada Traian nr. 290), pe care doctorul Aristide Serfioti l-a administrat şi condus mai mulţi ani ( pe atunci se numea Spitalul „Elena Doamna-Caritatea gălăţeană”). Bustul este realizat în bronz de sculptorul Oscar Spaethe şi este o recunoştinţă a locuitorilor oraşului Galaţi pentru meritele deosebite ale acestui medic, pentru munca sa plină de abnegaţie în combaterea şi vindecarea unor boli care în secolul al XIX-lea făceau ravagii în populaţie. Bustul doctorului Aristide Serfioti, ca şi cavoul familiei sale de la Fileşti, impresionant prin arhitectura sa cu totul deosebită, sunt astăzi şi peste ani mărturii ale existenţei la Galaţi, în timpurile care au coincis cu renaşterea naţională a poporului român, a unui om extraordinar, care merită prinosul de recunoştinţă al posterităţii.
Modelându-i chipul lui Aristide Sefioti, sculptorul Oscar Spaethe a căutat ca dincolo de surprinderea asemănării fizice, să pătrundă în psihologia personajului, punându-i în evidenţă trăsături morale ca demnitatea, devotamentul, sentimentul profund al datoriei. Aristide Sefioti este înfăţişat ca un bărbat în floarea vârstei, viguros, cu capul înclinat uşor spre stânga. Favoriţii îi sunt stufoşi şi prelungi, atingându-i gulerul hainei. Doctorul nu este îmbrăcat în uniformă militară, ci într-o vestimentaţie civilă, cu capul descoperit, impunând stimă şi respect. Căutătura privirii evocă un om ambiţios, dinamic, hotărât, căruia îi plăcea să facă lucrurile cu temeinicie. 
În semn de cinstire a memoriei acestei mari personalităţi a lumii medicale gălăţene, prin ordinul M.S. 149/ 14.09.2001 al Ministerului Apărării Naţionale, Spitalul Militar din Galaţi a primit numele doctorului Aristide Serfioti".

Istoria spitalelor din Galaţi: Spitalul Militar

Spitalul Militar Galaţi

Indiscutabil că numeroasele conflicte armate din zona oraşului nostru între cele două imperii vecine nouă, Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist nu se puteau desfăşura fără existenţa unor spitalele de campanie. Există dovezi scrise că astfel de aşezăminte au funcţionat în oraşul Galaţi la începutul secolului al XIX–lea şi că ele au aparţinut armatelor ruseşti.

Istoria oficială a Spitalului Militar din Galaţi începe cu anul 1831 când medicul şef al oştirii Moldovei, doctorul Iacob Czihak mută în casele unui negustor local 15 paturi, din structura Spitalului Militar din Iaşi.

Iacob Czihak s-a născut în Bavaria, la Aschaffenburg, în anul 1800 şi a urmat medicina la Heidelberg. În 1825 vine în Moldova la Iaşi unde devine un medic cunoscut şi apreciat. În 1833 fondează la Iaşi Societatea de istorie naturală şi medicină, care cuprindea 11 doctori de medicină, 5 spiţeri şi 7 alte personalităţi, fiind prima societate ştiinţifică din Balcani. În 1834 deschide primul muzeu de ştiinţe naturale din Iaşi, iar 1837 scrie primul tratat de "Istorie Naturală" în limba româna. Apreciat de domnitorul Moldovei, este numit medic şef al oştirii, calitate în care se va ocupa de înfiinţarea serviciilor medicale militare din Moldova în 1830.

În calitatea sa de medic şef al armatei a transferat de la Roman, la spitalul Militar din Galaţi, pe doctorul August Abegg, un medic foarte experimentat, care slujise în armata polonă şi pe chirurgul H. Doerr. Atenţia sa pentru oraşul moldovean de la Dunăre, nu va fi uitată de gălăţeni, care-l primesc peste decenii în triumf în oraş, după o absenţă din ţară de mai mulţi ani. 

Nepotul său, doctorul Heinrich Czihak, absolvent al facultăţii de medicină din Viena, va funcţiona ca medic la Spitalul Militar până în 1853, când în Spitalul Militar Galaţi îşi face apariţia doctorul Aristide Serfioti, absolvent de medicină la Munchen, care va lucra în acest spital până în anul 1870. A urcat treptat toate gradele ierarhiei militare, până la gradul de colonel. În acelaşi timp a desfăşurat activităţi în cadrul Spitalului Epitropiei Sf. Spiridon din Galaţi şi ca medic al Consiliului de Igienă şi Salubritate al oraşului Galaţi, implicat în sănatea publică. Pentru meritele sale deosebite a primit numeroase medalii şi ordine cum ar fi "Steaua României şi Coroana României".

Istoria spitalelor din Galati: Spitalul Epitropiei Sf. Spiridon

In "Istoria orasului Galati de la origini si pana la 1918", istoricul si cercetatorul Paul Paltanea mentioneaza ca prima atestare documentara a unui spital in Galati dateaza din 1837, cand doctorul N. Chiriacopol, in calitatea sa de medic al orasului adresandu-se autoritatilor locale mentioneaza functionarea spitalului pentru bolnavi saraci cu opt paturi, aflate in grija sa si a ajutorului sau, doctorul Gheorghe Condos. Spitalul isi incepuse activitatea la 22.12.1836 in casele parasite ale unui "birnic", (evazionist fiscal din acea vreme), care fugise peste Dunare sa scape de datorii. Bolnavii internati acolo, dupa acelasi Paul Paltanea sufereau de "junghiu" (pneumonie), "lingoare" (febra tifoida), scorbut, "trepad" (diaree), "trohna" (gripa, raceala), "frenta" (boala frantuzeasca, sifilis).
In vederea construirii unui spital nou, in acelasi an 1837 se constituie o epitropie (eforie) pentru ridicarea unui spital, care va aduna prin subscriptie publica bani si materiale de constructie. Prin trecerea spitalului sub conducerea epitropiei Sf. Spiridon din Iasi se decide mutarea spitalului in apropierea bisericlor Sf. Spiridon sau Mavramol. Cum in ambele locuri nu exista spatiu pentru amplasarea unei astfel de institutii, in 1838 a inceput construirea spitalului pe un teren "quadrant de 180 de stanjeni din mosia targului (domeniul public al targului) situat in Mahalaua Postei intre vii". Mahalaua Postei era locul unde se schimbau caii de postalion in acea perioada si stim tot de la Paul Paltanea ca "mosia targului" era vecina cu "mosia domneasca". Terenul fusese donat de Domnitorul Constantin Mihai Racovita Manastirii Sf. Spiridon din Iasi in 1757 prin hrisov domnesc si se intindea de la schela portului pana la Brates si la apus "pana suptu mal asupra Galatilor, in lungul locului pana la gura scursurii la Dunare", probabil pana la actuala strada Cosbuc.
In volumul "Primul spital civil din Galati", doctorul Chiril Baranetchi fost decenii in sir director al Spitalului TBC Galati, localizeaza Spitalul Spiridoniei intre strazile Lascar Catargiu (Garii), Dr. Carnabel (Spitalului), Mavramol (Balcescu) si str. Rubinelor, in amplasamentul ocupat in prezent de Facultatea de chimie alimentara.
Pentru proiectarea edificiului se face apel la arhitectul francez Thillaye de la Cros care construia in orasul vecin, Braila. Dupa trei ani de lucrari ingreunate de lipsa de finantare, rezolvata intr-un tarziu de interventia domnului Moldovei, Mihail Sturza, la 1 septembrie 1841 se deschide primul spital din Galati cu 24 de paturi, care va ajunge mai apoi la 40 de paturi.
Construit dupa principii arhitectonice de inceput de secol XIX, functionalitatea spitalului a fost criticata 20 de ani mai tarziu de medicul primar dr. Serfioti care a vazut numeroasele erori de proiectare care-l faceau sa semene mai degraba cu o puscarie sau cu o casa de alienati, decat cu un spital si in consecinta a solicitat demararea construirii unui alt spital. Spitalul asa cum era, a primit in 1862 vizita Doamnei Elena Cuza, care a propus infiintarea unei sectii de 92 de paturi cu destinatia de maternitate si sectie de copii. Degradat de timp si de lipsa cronica de finantare, spitalul ajunge aproape o ruina in 1870, cand se pune problema ridicarii unui alt edificiu. 
In anul 1889 se va construi un alt spital de 60 de paturi pe str. Beldiman (Stiintei), in actualul amplasament al Spitalului de Pneumoftiziologie, compus din doua saloane a 30 de paturi si cateva rezerve care erau folosite drept locuinta de personalul medical.
Intr-o harta a orașului Galați din 1908, lucrată de George Atanasiu, "conductor de lucrari publice", se observâ spitalul de pe strada Beldiman ca fiind format din 3 corpuri de clădire cer nu se pot identifica în structura actuală a spitalului și care sunt separate între ele.
O imagine mai exactă ne-o dă Planul Spitalului Epitropiei Sf. Spiridon din 11 decembrie 1923 și fotografiile descoperite de dl. Ion Casu și publicate pe pagina Galațiul de odinioară.

Putem vedea structura spitalului formată din aripa administrativă, pe care se atașează în unghi drept un coridor lung din care se deschid pavilioane laterale in forma literei F inversat. În plus sunt desenate amplasamentele cabinei portarului, garajul (sau poate grajdul), o locuință și alte câteva acareturi în care identific spălătoria, depozitul de alimente, vechea stație de oxigen a spitalului și o magazie.
În urma acestor descoperiri putem trasa evoluția spitalului din 1889 până astăzi. Inițial două saloane a câte 30 paturi situate în spatele clâdirii administrației, la care s-au adăugat după Marele Război (în care s-a distrus probabil corpul din spate dreapta administrației) sălile de operații, holul de legătură și un nou pavilion (actualul B unde există Medicala nr. 1), elemente care apar pe harta din 1923.
Amprenta clădirii dispărute este încă vizibilă după 100 de ani.

Istoria medicinii galatene

Intr-o harta a orasului Galati din 1908, lucrata de George Atanasiu, "conductor de lucrari publice", spitalele din Galati sunt prezente prin 3 asezaminte: Spitalul Elisabeta Doamna, Spitalul Militar si Spitalul Spiridoniei. Nu figureaza pe harta spitalul de boli infectioase, situat in afara desenului domnului Atanasiu.
Amplasat in acelasi loc unde se gaseste si astazi, Spitalul Municipal "Elisabeta Doamna" figureaza cu 8 corpuri de cladire, putand recunoaste cu usurinta fostele pavilioane de psihiatrie (2), chirurgie (2), cel de boli interne, dermato-venerice si pavilionul administrativ. Lipseste in prezent pavilionul de la strada din fata celui administrativ, care a disparut in ultima suta de ani, in locul lui fiind in prezent parcul spitalului, unde se afla amplasat bustul dr. Serfioti Aristide unul din fondatorii spitalului, infiintat prin Decret regal de Regele Carol al Romaniei la 19.04.1984.
Spitalul militar este reprezentat in Piata Rizer, pe locul care il ocupa si astazi prin 4 corpuri de cladiri. Sa ne amintim ca prima atestare documentara a Spitalului Militar Galati este din 1832, cand in casele unui negustor galatean pe nume Neculce Petre se infiinteaza un asezamant de 15 paturi pentru osteni, la porunca colonelului Iacob Czinhak care era medicul sef al armatei moldovenesti, un fel de sectie "exterioara" a Spitalului Militar din Iasi.
In ce priveste Spitalul "Spiridoniei" cum figureaza el pe harta, amplasat in acelasi loc pe care-l ocupa si astazi, se distig pe harta 3 corpuri de cladire, care nu pot fi identificate cu cele aflate astazi in curtea Spitalului de Pneumoftiziologie.

Sanatatea galateana in perioada interbelica

Acum 70 de ani judetul Covurlui avea o populatie de peste 200.000 locuitori, din care jumatate locuiau in Galati. Majoritatea erau romani (85%), dar existau multi evrei (10% in judet si 20% in municipiu), greci, rusi, unguri, italieni, arnemti, austrieci etc.
Organizarea sanitara cuprindea autoritatile de sanatate publica: Serviciul Sanitar Judetean si cel Municipal si Serviciul Sanitar al Portului Galati, fiecare cu atributiile sale specifice. Existau noua spitale urbane si trei rurale. In oras functionau Spitalul "Elisabeta Doamna", de pe str. Traian, Spitalul "Sf. Spiridon" al epitropiei Sf. Spiridon din Iasi, care se afla pe locul unde se gaseste astazi spitalul de Pneumoftiziologie, Spitalul Israelit, in prezent Maternitatea "Buna Vestire, Spitalul Militar, Spitalul "Izolarea, "Sanatoriul "Dr. Lazar", Sanatoriul "Vivisiana", si Clinica "Maternitatea". In rural functionau spitale la Ganesti, I.G. Duca (Tg. Bujor) si Pechea.

66 de ani de la incendierea Institutului Notre Dame de Sion si 60 de ani de la confiscarea lui

Putina lume stie ca actuala Facultate de Mecanica a Universitatii Dunarea de jos din Galati este gazduita in cladirea Institutului Notre Dame de Sion, de la care puterea comunista a confiscat-o dupa razboi.
Congregatia Notre Dame de Sion (Zion, denumire ebraica a Ierusalimului, extinsa la toata Tara Sfanta) a fost infiintata in Franta in 1843 ca ordin al femeilor catolice, in scopul promovarii credintei crestine si educarii tinerelor femei, indiferent de religie in valorile morale ale bisericii catolice. De la infiintare Congregatia a construit orfelinate si scoli in multe regiuni ale lumii catolice si nu numai (Franta, Brazilia, SUA, Austria, Grecia, Turcia, Israel si Romania). Recunoscuta oficial in Romania din 1866, NDS a infiintat asezamante in tara noastra la Bucuresti, Iasi si Galati. Constructia institutului din Galati a inceput in 1867, in plina perioada de avant in constructiile municipale, generata de statutul de porto-franco al orasului, iar stilul arhitectonic se aliniaza celorlalte cladiri neoclasice monumentale din oras cum ar fi Liceul Vasile Alecsandri, infiintat tot in in 1867.

In 24 august 1944 dupa abandonarea Germaniei de catre aliatul sau Romania, orasul este bombardat de Armata Rosie care fac praf Piata Regala, portul si gara CFR. Este atinsa si cladirea institutului care arde aproape in totalitate. Va fi refacuta dupa razboi intre 1950-1953 prin munca patriotica. Cladirea este dedicata stiintelor exacte cu incepere din anul 1953, cand aici se muta sectiile Institutului Mecano-naval infiintat in 1951 (nave si exploatari portuare), devenit ulterior Institutul Tehnic, la care se adauga in 1953 Piscicultura, iar in 1955 Industria Alimentara. Institutul devine astfel Institut Politehnic.
Putine lucruri ne mai amintesc astazi de Notre Dame de Sion, (de care imi aduc aminte din povestirile a doua matusi, raposatele tante Aristita si tante Stela, surori cu bunica mea, care urmasera Notre Dame-ul). Am descoperit cu bucurie o fantana arteziana din acea vreme, uitata printre copacii vechi de peste 100 de ani din curtea facultatii si care imbina elemente de neoclasicism cu art nouveau.