duminică, 13 mai 2012

Soarta rămăşitelor lui Ivan Mazepa

Planul Bisericii Sf. Gheorghe din Galaţi.
În pridvor a fost montată pe peretele din dreapta placa funerara a lui Mazepa
În 1835 moare la Galaţi marele boier Dimitrie Dereci-başa, fost şef al portului şi obştea doreşte în semn de preţuire să-l îngroape în biserica Sf. Gheorghe. Cu acestă ocazie sub o lespede sunt găsite câteva oase şi un craniul despre care călugarii nu ştiu nimic, aşa că Dereci-başa este înmormântat în cripta lui Mazepa. Oasele stropite cu aghiazmă dupa ritualul ortodox vor fi puse într-un sac şi reînhumate lângă dregatorul gălăţean, sau poate după cum ştim ritualul ortodox, la picioarele lui. Va fi a cincea înmormântare a lui Mazepa, dar nu ultima. La 7 ani de la moartea lui Dereci-başa, familia acestuia purcede la dezgropanie, apoi la reînhumarea osemintelor în afara bisericii, cum erau noile porunci domneşti, mai precis în curte în partea dreaptă a intrării în biserică. Va fi a şasea înmormântare  a lui Mazepa. Cât despre piatra de mormânt ştim de la Mihail Kogălniceanu care a vizitat biserica în 1845 că ea fusese trimisă în dar fratelui fostului domnitor al Valahiei, Mihai Ghica care aveau o colecţie impresionanta de relicve istorice la palatul său. Posibila asemănare între blazonul hatmanatului cu un vultur monocefal şi cel al familiei Ghica care are un vultur cu o cruce in cioc au determinat trimiterea pietrei la Bucureşti la Palatul de lângă Plumbuita. Până a ajunge la Palatul Ghica stela funerară a sprijinit zidurile mânăstirii Precista din Galaţi, pentru ca pietrarii din oraş să cioplească pentru Dereci-başa o lespede din marmura albă cu aceleaşi însemne. Din exces de zel, sau poate din dorinţa de a sublinia că sub lespede odihnesc doi decedaţi, pietrarii au cioplit un vultur bicefal, asemănator celui austriac în locul unui vultur cu un singur cap.
Placa funerara cu vulturul bicefal (i se vede numai coada in cadru)
fotogtafiata de dr. V. Trepke in 1932
Biserica Sf. Gheorghe va rezista încă o sută de ani şi sunt mărturii ale existenţei mormântului lui Mazepa în pridvorul ei. La 1876 diplomatul francez A. D’Avril povesteşte că împreuna cu Mihail Kogalniceanu au vizitat Biserica din curtea mânastirii transformate în Şcoală Comercială de Cuza Voda şi a văzut la intrare o lespede de marmora alba cu textul: Dimitrios pacharnic diroksic inpace 1835, octombre 2,  care avea deasupra stema vulturului bicefal. Un an mai târziu în 1877 viitorul regizor ucrainian Mykola Tobilevyci, pe atunci tânar ofiţer aflat în armata ţarista, în drum spre Plevna, va da întâmplător peste mormântul lui Mazepa inscripţionat pe placa de marmura alba cu litere latine din alamă: Aici hodineşte Ivan Stepanovyci Mazepa hatmanul slăvitei oşti zaporojene de jos şi al intregii Ucraine.
Aceasta ar fi ultima relatare scrisă despre mormântul lui Mazepa. Exista multe legende însă, pe care le vom vedea mai târziu.

5 comentarii:

  1. Bună seara! M-am folosit mult de notițele dvs. referitoare la Hatmanul Mazepa, punînd accent însă pe anatemizarea lui de către biserica rusă, încă din 1708! Se pare că acest blestem nu a fost încă ridicat, deși se vorbește mult despre asta în lumea pravoslavnică. Ce a ieșit din intenția mea de analiză minimală, vă puteți convinge aici:

    http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-hatmanul-mazepa-i-anatema-123309890.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesanta situatia anatemei lui Mazepa, de discutat intre specialisti. Cred ca atat pentru clericii ucrainieni cat si pentru cei români anatema aruncata de biserica rusa nu conteaza. Si oare nu spune preotul la Rugaciunea de iertare pentru sufletul morţilor: "Şi de a căzut robul Tău acesta sub blestemul tatălui său, sau al maicii sale, sau sub blestemul său; de a amărât pe vreun preot şi a luat de la el legătură nedezlegată; de a căzut în grea afurisenie de la arhiereu şi din nepăsare sau din lenevie n‑a dobândit iertare; iartă‑l pe acesta prin mine păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău."

      Ștergere
    2. Sobornicitatea și împreună-slujirea sunt un set de valori valabile pentru toate bisericile, care împărășesc dogmatic Biserica Una și Nedespărțită! Iar asta înseamnează din punct de vedere teologic, că orice sfînt canonizat în una dintre aceste biserici autocefale, fie că e rusă, română, albaneză, bulgară sau greacă...este cinstit peste tot în chip egal și cu aceeași evalvie! Trupul lui Hristos Unu este, și deci tot ce se proclamă în numele Lui este valabil peste tot! Sfinții ucraineni nu sunt mai presus de cei bulgari, cum nici cei greci, nu sunt mai mari ca cei români etc. Atît blestemele, cît și canonizările - sunt valabile peste tot unde slujirea ortodoxă e vie și drept-măritoare. În concluzie, dacă Mazepa a fost afurisit și anatemizat de biserica rusă, acest act nu poate fi neglijat sau neluat în seamă de celelalte biserici. Dacă o fac, atunci ele încalcă anume sobornicitatea și unitatea intratreimica! Nu se poate trece peste, chiar dacă, poate unii consideră, că acel act a avut un suport politic. Anatema s-a dat și pronunțat în biserică, nu în cancelaria Țarului! Or, există un act de anatemizare, care nu a fost anulat!

      Ștergere
  2. In ce priveste amplasarea deloc inspirata a statuii intr-un parc periferic m-am exprimat de mai multe ori public, pe Vechiul Galati in imagini si cu diverse alte ocazii. Mazepa trebuie sa stea in ....Mazepa, pe malul Dunarii cat mai aproape de locul unde s-a odihnit in orasul nostru. Oricum frecvent alaturi de mine mai aprinde cineva lumânari la statuia lui Mazepa. Din pacate lipseste o semnalizare stradala pe str. Basarabiei a monumentului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pînă să i se găsească un loc mai potrivit, despre care am văzut o propunere tot pe blogul dvs., am aflat că s-a și pîngărit acest monument! I-a dispărut și plăcuța! Astfel, nici nu se va ști pe cine reprezintă...Poate că autoritățile locale ar trebui să fie mai prudente cu astfel de lucruri...

    RăspundețiȘtergere