 |
| Alexander Fleming, descoperitorul penicilinei. Sursa imaginii : wikipedia.org |
„Într-un moment în care studiam variantele
stafilococilor, un număr de culturi de placi Petri erau lăsate pe masa de lucru
şi examinate din timp în timp. În timpul examinării plăcile erau în mod
obligator deschise şi expuse aerului şi ca atare se contaminau cu diverşi
germeni. Am observat cum în jurul unei colonii mari de mucegai, care
contaminase placa întâmplător, coloniile de stafilococ deveneau transparente şi
erau în mod vădit supuse unui fenomen de liză...Este sigur că orice bacteriologist a avut
culturi contaminate cu ciuperci, nu odată, ci de mai multe ori. Este deci probabil
că unii bacteriologişti au văzut schimbări asemănătoare de colonii, dar în
lipsa unor anumite preocupări, culturile nu au fost luate în consideraţie. Am
fost prin urmare norocos că având acumulate cunoştinţele pe care le-am schiţat
mai sus, mi-am îndreptat întotdeauna cercetarile către noi substanţe inhibitorii
faţă de bacterii, aşa că atunci când am observat că pe placa de cultură,
coloniile de stafilococ în vecinatatea unui mucegai începeau să dispară, am
fost destul de intrigat ca să urmăresc care este substanţa bacteriană produsă
de acel mucegai.
Primul pas a fost să ating cu ansa de platină
colonia de mucegai şi să o transfer in tuburi de cultură cu mediu Sabouraud,
care este pentru bacteriologişti, mediul uzual pentru creşterea ciupercilor.
Este interesant că până în timpul din urmă, penicilina folosită în clinică, a
fost produsă din subculturile acestui tub original.” (Alexander Fleming, The discovery of Penicillin, British Medical Buletin 1944).
Aşa s-a descoperit penicilina. Dintr-o
întâmplare, care corelată cu spiritul de observaţie al lui Alexander Fleming a
produs cea mai mare revoluţie în medicină de la Hipocrate încoace.
Fleming a produs culturi de mucegai care se va
dovedi a fi din specia Penicillium
notatum, în tuburi de sticlă, iar dupa o săptămâna avea deja o cantitate
suficienta pentru a o testa pe culturi bacteriene. Noua substanţă era de 2-3
ori mai activă decât cel mai cunoscut dezinfectant al vremii acidul fenic. În zilele
urmatoare Fleming s-a jucat cu noua lui descoperire: a săpat pe o placa de agar
un şanţ în care a pus soluţie din mucegai, iar peste şanţ a trasat linii
perpendiculare pe care a însămânţat diverşi germeni. A observat ceea ce astăzi
noi numim sensibilitate bacteriana la
antibiotic la bacterii din speciile: stafilococ, streptococ, pneumococ si
bacil difteric, care nu se dezvoltau lângă mucegai, dar si rezistanţa bacteriana la antibiotic, pentru unele specii bacteriene
cum ar fi bacilii coli şi bacilii influenzae, care creşteau fara să fie
influenţaţi. Deşi Fleming nu ştia, inventase antibiograma.
Fleming nu a putut face soluţia de penicilină
să fie stabilă. Nici nu a putut produce cantităţi mari din această substanţă.
N-a avut nici posibilitatea să o testeze pe oameni, plăgile septice erau o
raritate pe timp de pace.
Chirurgul englez Joseph Lister descoperise că dacă spală plagile şi
instrumentarul chirurgical cu soluţie de fenol, infecţiile dupa intervenţii
chirurgicale scad de la 50% la 15%. Un ostetrician maghiar Ignaz Semmelweis
observase că lehuzele din partea de clinică unde făceau studenţii în medicină
practică, făceau mai multe febre puerperale decăt lehuzele din pavilioanele în
care nu ajungeau studenţii. Ori pe vremea aceea (1857) medicii şi studenţii examinau
gravidele fără să se spele pe mâini, în costumele de stradă şi făra mănuşi de
protecţie. Introducerea igienei de spital, halatul, spălarea mâinilor au redus
aproape de zero infecţiile puerperale. În sfârşit Louis Pasteur care prin
fierbere distrusese microbii dintr-un lichid, inventase deja asepsia care se
aplica în spitalele londoneze. Urma însa să se declanşeze un nou război
mondial, care va readuce în prim plan infecţiile plăgilor de război si va
transforma penicilina, din cenuşăreasa laboratorului lui Fleming, în regina
medicamentelor. |
| Penicillinum notatum Sursa imaginii: Center for the History of Medicine, Harvard University http://collections.countway.harvard.edu/onview/items/show/24. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu