"Penicillin Story"IV: Oxford University

2 dintre celebrele "Penicillin girls" la Oxford University
(2 din cele 6 laborante care îngrijeau culturile producatoare de Penicillium).
Imagine: www.ox.ac.uk 

Dincolo de meritul lui Fleming în descoperirea penicilinei, trebuie subliniat meritul celor care au pus în practică nouă substanţă, mutând-o din eprubetele laboratoarelor în spitalele din întreaga lume. La Universitatea Oxford din Marea Britanie un doctor pe nume Howard Florey a devenit profesor de patologie în 1935 la un departament nou înfiinţat William Dunn School of Pathology. Noul şef de catedră şi-a recrutat în echipă specialişti care lucrau în domeniul substanţelor cu efecte asupra bacteriilor. Unul din ei era Ernst Chain şi la puţina vreme dupa ce au început să lucreze împreună, cei doi savanţi au ajuns la concluzia că, dintre toate substanţele descoperite până atunci cu efect asupra bacteriilor, penicilina lui Fleming părea a fi cea mai promiţătoare dintre toate. Peste Canalul Mânecii se auzea zănganit de arme: Germania lui Hitler devenea tot mai agresivă şi facea paşi repezi spre declanşarea unui nou război.

Cum testarea unei noi substanţe cerea utilizarea unei cantităţi mari din acea substanţă, Florey şi Chain au apelat la biochimistul Norman Heatley pentru a imagina o metodă de producere  a penicilinei în cantitate mare. Hetley şi-a pus la treaba cunoştinţele şi abilităţile de biochimist şi pe 25 mai 1940 echipa avea prima cantitate de penicilină produsa prin noua metodă numită extracţie inversă. Pentru a testa produsul creeat, au fost injectaţi cu doze letale de streptococi un numar de 8 şoareci, iar la jumătate din ei, li s-a injectat noul probus antibiotic. A doua zi şoarecii protejaţi cu penicilina au fost găsiţi vii şi nevătamaţi, în timp ce restul erau morţi de mai multe ore.

Cum în 1940 războiul ciudat se transformase în războil adevărat, Florey, Chain şi Heatley s-au hotarât să-şi aducă şi ei aportul la efortul de război şi în căteva săptămâni au transformat laboratoarele din Dunn School într-o fabrică de penicilină, astfel că în februarie 1941 Florey avea la dispoziţie destulă substanţă pentru a începe verificările substanţei în studii pe oameni.

Primul lor pacient a fost un poliţist internat în Radcliffe Infirmary în vârsta de 43 de ani, care se zgâriase pe faţă într-o tufa de trandafiri şi ale carui răni se suprainfectaseră. Poliţistul a primit tratament timp de 4 zile şi starea lui s-a ameliorat vizibil dupa primele 48 de ore. Din păcate acest pacient  princeps a murit în urma unei recăderi câteva săptămâni mai târziu, dar moartea sa a impus ca durată minimă de tratament cu penicilină intervalul de 7 zile. Florey a continuat să administreze penicilina oamenilor cu infecţii diverse obţinând rezultate îmbucurătoare, motive pentru care şi-a publicat descoperirea şi rezultatele în prestigioasa revistă Lancet din august 1941. Imediat după aceasta producerea industriala a penicilinei a început să fie experimentată de companiile farmaceutice din Marea Britanie şi S.U.A. care au văzut în acest nou produs oportunitatea unei afaceri de lungă durată. În ziua cea mai lungă a debarcarii trupelor aliate pe plajele însângerate ale Normandiei, medicii militari americani şi britanici aveau în raniţe pe lângă mult uitilizata morfină  şi noua descoperire medicală:  penicilina.

Fiolă de penicilină 1943
sursa imaginii: sciencemuseum.org.uk 

Pentru recunoaşterea meritelor lor în punerea în slujba medicilor a primului antibiotic, penicilină, Alexander Fleming, Howard Florey si Ernst Chaine au fost răsplătiţi în 1945 cu Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Din păcate contribuţia lui Norman Heatley a fost ignorată si el a fost uitat la această ceremonie, fapt ce l-a determinat pe un ilustru savant englez, Sir Henry Harris, cel care conduce acum William Dunn School of Pathology de la Ixford să declare: 
"Without Fleming, no Chain or Florey; without Florey, no Heatley, but without Heatley, no penicillin."

Careul de "aşi" ai penicilinei:
Alexander Fleming, Howard Florey, Ernst Chain şi Norman Heatley