Val, Valah, Valahia

Valah cu variantele sale saxone: Walh, Walah, Wilisc, Wylisc sau anglicane: Welisc, Wælisc, provine din vechiul cuvânt Wealh, Walh,  cu înţeles de Welshman, Celt, Breton, Galic, cu alte cuvinte locuitor non-germanic şi care vorbeşte limba celţilor, sau prin extensie limba latină şi derivatele ei, numite limbi romanice. Denumiri asemănatoare pentru popoarele romanice au si alţii: danezii spun Vælsk acestor populaţii, olandezii spun Vallons, iar Caesar se va lupta cu tribul galic Volcæ. Cuvântul este întâlnit şi în denumirile Wales, Corwall, Walloon, Walnut, sau în nume ca Walsh sau Wallace. În slavonă numele vlachu se aplică locuitorilor Wallachiei, iar în celelalte limbi europene exista variantele: vlah, vlas, vlahos, valahos, voloh, vloh, (V)-ohah (maghiară), valachi, velaci (italiană), valaques (Franceză), valacos (spaniolă), wallachians (engleză).
Ori wall, sau weall, în saxona veche înseamnă fortificaţie, val (natural sau artificial) şi provine din latinescul Vallum-Vallus. Aceeaşi semnificaţie o are şi cuvântul suedez vall, sau danez val.

Cu alte cuvinte mi se pare apropiată originea numelui Valah de latinescul Vallus,  care în româneşte a dat val, deci valahii ar face parte din popoarele care-şi construiesc valuri de apărare, spre deosebire de popoarele germanice, sau de cele orientale, la care nu se construiesc astfel de fortificaţii.

O privire aruncată pe harta Europei ne arată că valuri de apărare se găsesc numai pe teritoriul fostului Imperiu Roman, din Marea Britanie, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia şi România, de-a lungul a ceea ce s-a numit Limes romanus. 
Valul sau zidul lui Hadrian sau cel al lui Antonius Pius din Marea Britanie, precum şi Limes germanicus sunt monumente UNESCO-World Heritage, protejate, conservate, restaurate şi incluse în circuitul turistic al acestor ţări. Mai mult de atât în Germania s-au construit după vechile schiţe din lucrările de arta militară romană, fortificaţii şi castre romane care adăpostesc muzee de arheologie şi de istorie, lucru care s-a făcut timid şi la noi în câteva locuri.

Valul lui Traian din Galaţi.