Managementul deficitar al infecţiilor nosocomiale în România

Recentele cazuri de infecţie nosocomială (intraspitalicească) de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Galaţi, în care până în prezent sursa de infecţie şi calea de transmitere ramân încă necunoscute, ridica o serie de probleme de ordin tehnic şi administrativ în managementul acestor infecţii.

Să începem cu prima mare problemă organizarea supravegherii, controlului şi prevenirii acestor infecţii nosocomiale, care este legiferată de Ministerul Sănătăţii prin ORDINUL MINISTRULUI SANATATII NR.916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale.

Din lectura acestui Ordin constatam cu surprindere că Statul prin reprezentanţii lui centrali (Ministerul Sănataţii)şi regionali (Institute de Igiena şi de Sănătate Piblică) şi cei din teritoriu (Direcţii de Sănătate Publică judeţene) nu mai este interesat în cunoaşterea fenomenului şi mai ales in controlul şi limitarea lui. Altfel nu se explică de ce atribuţiunile Ministerului în acet domeniu lipsesc cu desăvârşire, ca de altfel si cele ale institutelor regionale de sanătate publică (Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara). Cât despre atribuţiunile Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene sunt specificate doar câteva rânduri :

Art.12. Atribuţiile autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti:

    - desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la solicitare;

    - Inspecţia sanitară de stat verifică existenţa şi modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcţionalitatea circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deşeurilor medicale şi dacă sunt respectate măsurile serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autorităţii de sănătate publică judeţene.

Drept urmare „pisica moartă” a prevenirii şi intervenţiei în cazuri de infecţii de spital este aruncată în curtea unitaţilor sanitare, obligate să-şi organizeze servicii specializate cu personal propriu, iar în caz de imposibilitate să încheie (contra cost) contracte de prestări servicii cu autoritatea de sănătate publică judeţeană:

Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.

 Pentru unităţile sanitare private aceste activităţi se asigură, la solicitare, de către autoritatea de sănătate publică, pe bază de contract de prestări servicii.

O altă mare problemă a acestor infecţii este depistarea şi raportarea lor, lăsată la alegerea medicului curant care îngrijeşte bolnavul. Pentru protejarea propiilor interese, dar mai ales pentru evitarea implicării într-un proces de mal praxis, marea majoritate a medicilor ignoră, sau ascund infecţiile contractate in timpul spitalizarii, nu le investigează şi le maschează sub umbrela unor tratamente antibiotice masive. (În trecutul nu foarte îndepărtat erai criticat în sedinţele de P.C.R. şi ridicat in picioare pentru explicaţii daca aveai infecţii nosocomiale pe secţie. Urmăresc frecvent pe ecranele televizoarelor un medic gălăţean foarte mediatizat, atât de mediatizat încât P.S.D. local îl va propune ca şi candidat la alegerile pentru preşedenţia Consiliului Judeţean Galaţi, care excela pe vremuri în criticile „juste şi obiective” aduse confraţilor în şedinţele de partid din Spitalul Judeţean Galaţi, organizaţia Chirurgie).

Romania este singura ţara membră U.E. care nu cunoaşte şi nu raportează instituţiilor europene cantitatea de antibiotice utilizata pentru uz uman în spitale şi în ambulator.

Raportarea nesemnificativă faţă de realitate este cunoscută de Ministerul Sănătăţii care prefera să ridice din umeri, ba chiar să o trecă la „realizări”: “Cert este un lucru, numarul infectiilor intraspitalicesti este in scadere fata de 2009, cand au fost inregistrate 8.500 de cazuri”, a mai spus Molnar Geza, consilier al Ministrului Sanataţii.”,  deşi tot domnia sa recunoaşte că exista o subraportare cronică a acestor infecţii.
Dacă în Europa procentul de Infecţii nosocomiale este de 7% din totalul pacienţilor internaţi, iar în SUA de 4,5%, în România procentul este ridicol, de 0,17% din totalul internărilor (peste 4 milioane), însumând 8370 cazuri, pe care le puteţi vedea pe judeţe în tabelul următor.

Infecţiile nosocomiale în România 2008.

Focar de infecţie intraspitalicească la Galaţi

Spitalul Clinic Judeţean Galaţi sub asediu.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Galaţi "Sf. Apostol Andrei" era astazi dimineaţă sub stare de asediu. Zeci de aparţinători speriaţi ai celor internaţi, reprezentanţi mass media, reprezentanti medicali şi alţi gură cască blocau accesul pe poarta principala a spitalului. Două televiziuni naţionale cu care de reportaj şi camere instalate pe trepiede transmit live ştiri despre morţi, răpuşi de infecţia nosocomială cu Acinetobacter din secţia de neuchirurgie a spitalului. Brusc toata lumea a uitat de mizeria vieţii de zi cu zi, de promisiunile electorale neonorate, de aurul de la Roşia Montană care l-a intoxicat cu metale grele şi pe preşedintele Băsescu (care acum se pricepe şi la minerit şi la autostrăzi, tot la fel de bine cum s-a priceput şi la pilotarea flotei), infecţia şi tragedia celor îmbolnăviţi în spitalul pe care cu onoare îl conduce un (o) epidemiolog a trecut pe primul plan, devenind subiectul zilei.
Ce se întâmpla astăzi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Galaţi "Sf. Apostol Andrei" este rodul politicilor sanitare aberante duse de guvernanţii celor 21 de ani de marasm economic şi social al României, generat de incompetenţa, prostia şi mai ales corupţia clasei politice româneşti.
Persoane fără cunoştinţe elementare de management sanitar, popiţi directori de sănatate publică sau manageri de spital pe criterii politice uneori hilare (fratele domnului deputat PDL, soţia domnului ziarist pro-PSD, ginecologul care ne-a sprijinit cu bani in campania electorală etc.), au adus sistemul de sănătate în ruine şi în mizeria în care se scaldă acum.
Cum să nu existe infecţii intraspitalicesti când adesea bolnavii dorm 2 în pat? Cum să nu apară episoade ca cel din Galaţi, Bucureşti, (Spitalul Matei Balş în care a murit Toni Tecuceanu sau Spitalul Universitar CFR 2 unde a murit prim solista Teatrului de Operetă, Amelia Antoniu), Râmnicu Vâlcea (vezi Big Brother din spitale), Piteşti, Oradea, (unde în 2002 au murit 20 de nou-născuţi în spitalul păstorit de actualul ministru al Sănătăţii Ladislau Ritli), când banii din sănătate sunt sifonaţi prin Casa de Asigurări către Bugetul Consolidat al Statului pentru a acoperi găurile de la Şomaj si mai ales de la Casa de Pensii? Când din banii sănătăţii s-au construit imobile impozante şi luxoase super amanajate si ultraechipate pentru Casele de Asigurări de Sănătate? Când firme de partid vând programe informatice către spitale cu miliarde de lei noi? Când secretari de stat achiziţionează sterilete de 10 ori mai scumpe decât preţul pieţei, iar directori din Ministerul Sănătăţii îşi impun spre achiziţionare produsele medicale şi sanitare prin firmele lor la preţuri piperate? (cazul directorului Direcţiei Generala de Sănătate Publică din Ministerul Sănătăţii Petrica Ciobanu, care a vândut camioane întregi de dezinfectante prin firma proprie spitalelor şi DSP-urilor)?
Dupa cum se pare, astăzi va poposi (ca de obicei în astfel de situaţii) echipa Ministerului Sanatăţii formată din binecunoscuţii deja Stan şi Bran, doctorii Streinu Cercel (cântat de presă pentru licitaţii de medicamente HIV-SIDA) şi Molnar Geza (cântat de presă pentru licitaţiile cu vaccinuri). Urmare a înaltei vizite se vor schimba cearşafurile la Spitalul Judeţean, se va primi de către infirmiere săpun, iar bolnavii vor primi hârtie igienică. Celebrul doctor Bacalbaşa îşi va lua porţia de mediatizare aruncând violent buzduganul responsabilităţii pe actuala guvernare, de parcă directoarea spitalului n-ar fi în acelaşi partid cu el, iar reprezentanţii MS vor invoca greaua moştenire, de parcă nu ei au închis o grămada de spitale. Colegiul Medicilor condus de acelaşi (de 20 de ani) distins coleg dr. Mimi Cristea va stabili împreună cu Comisiile de specialitate şi la indicaţiile preţioase ale profesorului dr.Nechita Aurel decanul Facultaţii de Medicină din Galaţi că nu există culpă medicală, de vina fiind numai mortul (morţii) şi Acinetobacter hoffmani, introdus în spital se pare de veşnicul duşman Ichim (doctor si senator), de ciudă că nu mai poate opera la Galaţi.
A doua zi după control infirmirele vor fi nevoite sa predea înapoi la administraţie săpunul şi bolnavii hârtia igienică, care fiind împrumutată de la Direcţia Copilului din Consiliul Judeţean datorita interventiei energice via Chebac, trebuie restituită. Cât despre bolnavi, farmacia Hygeea este peste drum si doamnele farmaciste au de toate ce lipsesc din spital: medicamente, feşi, vata, spirt, seringi, dezinfectante şi bun simţ.

Presei îi miroase a mort.

Infecţiile nosocomiale cu Acinetobacter

Acinetobacter spp. după CDC Atlanta

Recentul episod de infecţie nosocomiala cu bacteria Acinetobacter de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenţă Galaţi aduce în atenţie riscul contractarii unei infecţii cu această bacterie în timpul spitalizării. Ce este acest Acinetobacter, botezat cu nonşalanţă de cei de la Pro TV "virus"?
Grupul (genul) Acinetobacter cuprinde 31 specii de bacterii gram negative, din care doar 17 sunt clasificate taxonoimic. "Akinetikos" înseamnă în limba greacă "fără mişcare, imobil", aceste bacterii spre deosebire de majoritatea bacililor grami negativi fiind imobile. Deşi clasificate ca bacili (bacterii în forma de bastonaşe), acinetobacteriile izolate de pe medii de cultura au aspect de cocobacili, adică în form»ă de gogoaşă, asemănătoare ci forma bacteriile Haemophilus influenzae cu care poate fi uşor confundat pe frotiuri.
Cel mai cunoscut reprezentant al genului este A.baumani responsabil cam de 80% din infecţiile acestui gen. Bacteria puţin cunoscută inclusiv de bacteriologi a intrat în atenţia lumii medicale după implicarea sa în infecţii intraspitaliceşti survenite la oameni cu imunitate scăzuta, de obicei în urma unor intervenţii chirurgicale, explorări invazive, sau după respiraţie asistată. Cazul actorului Toni Tecuceanu care suferind de o gripa cu virusul A (H1N1) a fost supus respiraţiei asistate la Spitalul de Boli Infecţioase Colentina (Matei Balş) a fost foarte mediatizat la noi in ţară.
O explozie de comunicari de infecţii cu aceasta bacterie au apărut dupa războiul din golf, când sute de soldati americani şi chiar civili au căpătat aceasta infecţie în spitalele din Kuweit şi Iraq, presa speculând pe atunci ca bacteria ar fi fost folosită ca arma biolgică de Saddam Hussein.
În realitate bacteria este foarte răspândită în mediul înconjurator, fiind aerobă şi hidrofilă şi în condiţii normale colonizând tegumentele şi fluidele nesterile ale organismului, fiind evidenţiata în absenţa oricărui semn de boală în spută, urină şi pe tegumente. La cei cu imunitate prăbuşită în urma unui traumatism, intervenţii chirurgicale, viroza severă etc. colonizarea se transforma în infectare şi apar infecţii severe de cele mai multe ori localizate, (pneumonii, meningite, infecţii de plăgi chirurgicale) dar şi generalizate (septicemii).
Din nefericire bacteria este foarte rezistenta în mediul înconjurator, uneori luni de zile, dar şi foarte rezistenta la antibioticele uzuale(peniciline, aminoglicozide,cloramfenicoli, chiar si fluorchinolone), doar Meropenem, Colistin, Amikacina, Rifampicina, Mynociclina şi Tygerciclina fiind eficace.
Cum se infectează în spital pacienţii?
Prin administrarea de medicamente injectabile (perfuzii) contaminate, prin efectuarea de manevre si manopere medicale invazive, în urma explorarii funcţiilor respiratorii cu spirometre nedezinfectate, dupa anestezie generala pe cale respiratorie (inhalatorie), sau prin infectii contractate prin instrumentar insuficient sterilizat: sonde, tuburi de dren, bronhoscoape, laringoscoape, etc.
Cum se poate preveni? Prin măsuri serioase de igienă în special in secţii de reanimare, neurochirurgie, maternităţi, boli infecţioase si în sectiile care trateaza bolnavi taraţi, imnodeprimaţi, debili (pneumologie, boli infecţioase, oncologie, diabet etc.). Accesul limitat la vizitatorilor, dezinfectia uzuala zilnică, spălatul mâinilor cât mai frecvent şi apliacarea corectă a tehnicilor aseptice şi antiseptice pot limita raspândirea colonizării. Antibioticoterapia condus a corect şi strict sunt benefice.

Protestul medicilor de familie

Dincolo de protestul medicilor de familie trebuie văzut falimentul sistemului sanitar românesc condus de ani de zile de politruci fără nici-o legatură cu sănătatea publică, propulsaţi în scaunele Ministerului Sanatăţii şi cele ale Casei de Asigurări pe criterii politice. Şi asta la toate nivelele,  naţional sau local. Se schimbă structura politică locală, se schimbă şi directorii de spitale. Se schimbă guvernul, se schimbă şi directorii de la DSP-uri şi de la Casele judeţene. Nu contează ce pregătire are, ce experienţă are, important este să fie „de-al nostru”, ca să-i putem vârî pe gât firmele nostre de căpuşat bugetul asigurarilor, sau pe cel al bugetelor locale.

Spitalele trag pe dreapta din cauza datoriilor neachitate, n-au mâncare pentru pacienţi, medicamentele se aduc de acasă cu traista, dar în toate spitalele se pun termopane, se fac asfaltări, mansardări, investiţii în aparatură costisitoare, în tehnică de calcul, sau în consumabile scumpe. De ce? Pentru că de acolo vin comisioanele, vorba zicalei: „betoane şi termopane, ca să avem comisioane!” Doar anul 2012 este aproape şi va începe din nou bătălia electorală care de fapt este o bătălie a resurselor. O bătălie pe care noi am pierdut-o ca naţiune, cel puţin din punctul de vedere al asistenţei de sănătate publică.

Două documente importante reliefează acest lucru: Raportul Societăţii Academice Române din decembrie 2010 şi Raportul Comisiei Prezidentiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sanatatii publice din România intitulat "Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetateanului", din 2008.

Cât de centrat este sistemul pe nevoile cetăţeanului ştim cu toţii, ca în bancul de pe vremea lui Ceauşescu: „noi facem totul pentru Om, dar vrem să ştim cine-i ăla”. România alocă 10% din totalul cheltuielilor sale publice pentru sănătate, fiind pe ultimul loc din Europa. Dincolo de procente suma per capita este înspăimântatoare: alocăm 280 Euro pentru sănătate, de 10 ori mai puţin ca Spania (2500 E), Germania (3000 E), Franţa etc. Nu mai vorbim de Elveţia sau Luxemburg, dar alocăm mai puţin decât Polonia, Ungaria, Bulgaria şi ţările baltice.

Din ce se formează acest amărât de 10% care constituie veniturile alocate sănătăţii?

Principala sursă este FNUASS (Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate), care la rândul lui colectează:

• contribuţia angajatorilor: 36%
• contribuţia angajaţilor: 36%
• subventii de la bugetul de stat: 24%
• venituri proprii ale Ministerului Sanătaţii (taxa pe viciu şi taxa pe cifra de afaceri a firmelor de medicamente).

Ca să ajungă la bugetul consolidat al statului aceste venituri trebuiesc colectate, însă gradul efectiv de realizare al veniturilor este undeva in jur de 70%. Să nu cumva să vă imaginaţi că mediul privat este cel care nu-şi plăteşte dările către sănătate! Cei mai mari datornici sunt companiile de stat: C.N. a Huilei, C.N. C.F.R., C.N. Remin S.A., S.N. Carbune S.A., S.N. C.F.R. Marfă, Fortus S.A. (I.M.G. Iaşi), etc. Urmează marii evazionişti din construcţii, care angajează muncitori „la negru” şi baronii locali din agricultură unde nu există practic contracte de muncă.

Pe lângă faptul că se colectează puţin,sunt şi numeroase categorii de oameni care sunt scutiti de plata contribuţiei dar care beneficiaza de asigurare:

• copiii până-n 18 ani, studenţii, ucenicii, tinerii până-n 26 de ani
• persoanele persecutate politic, deportate, prizonierii de război, invalizii, veteranii, văduvele lor şi revoluţionarii din 1989
• handicapaţii fară salariu sau pensie
• bolnavii cronici incluşi în programele naţionale de sănătate
• gravidele, lăuzele, mamele în concediu de îngrijire al copilului sănătos sau cu handicap
• militarii în termen (??!!) şi familiile acestora
• şomerii
• deţinuţii
• beneficiarii ajutoarelor sociale (peste 6 milioane de români)
• pensionarii pâna la limita la care apare impozitul pe venit.

O să vedem şi pe ce se duc banii din F.N.U.A.S.S. într-un articol viitor.

Să sustinem protestul medicilor de familie

Credeam că dezinformarea prin mass media românească a apus o dată cu rafalele de la Târgovişte, dar m-am înşelat. După mai bine de doua decenii de democraţie originală, metoda securistă de a minţi poporul cu televizorul, este la fel de utilizată, ca în zilele în care minerii veneau la Bucureşti să plateze flori în Piaţa Universităţii pe locurile unde campaseră golanii anului 1990.
Ca să fiu mai concret zilele astea, de când medicii de familie au intrat în a şaptea zi de protest împotriva impunerii cu de-a sila a unui Contract cadru cu Casa de asigurari, (de ce îi mai spune "contract" dacă totdeauna este impus??, suna mai corect "dictat"), toate posturile tv pupincuriste ale puterii s-au înghesuit să-l găzduiască pe domnul preşedinte al Casei Naţionale de Sănătate, care să ne mintă de la obraz, cum ca problemele medicilor sunt rezolvate, numai că ei "nu vor reformă".
Cât de tâmpit este acest individ care la mai puţin de zece ani de la terminarea facultăţii, era deja numit director în Ministerul Sanătăţii, evident pe criterii politice, am mai scris aici.
Că în afară de spitalele în care şi-a făcut rezidenţiatul n-a văzut în viaţa lui un cabinet de medicină de familie, vă spun acum. E drept ca a fost şi director la Salrom (Regia Naţională a Sării), fără să fi văzut în viaţa lui în altă parte sare decât în solniţă.
Dar dincolo de amatorismul de care dă dovadă acest individ, căţărat pe cel mai mare buget al României, prin metode balcaniste, de model fanariot, cel mai mult mă deranjează minciuna, demagogia, dezinformarea şi provocările pe care le generează utilizând cele mai ordinare tiparuri securiste.
L-am văzut pe N.L.Duţă pe un post al cărui nume nu-l amintesc, să nu-mi stric reputaţia, afirmând că un medic de familie câştigă 100 milioane de lei vechi pe lună. Nu ştiu cu ce se ocupă doamna Simona, soţia domnului preşedinte, dar ştiu cu ce se ocupă soţia mea care este medic de familie şi mai ales cât câştigă. Or fi medici de familie care câştigă 100 de milioane, poate pe la ţară, pe unde şi-a înţărcat dracu' bălaia, prin deltă, sau la munte, prin vreun sat uitat de Dumnezeu şi izolat de oameni. Dar să nu uitam că banii primiţi de la Casa de Asigurări sunt ai CABINETULUI şi nu ai medicului, care din ei plăteşte: 

• personalul: asistentele, infirmierele, contabila, femeia de serviciu, operatorul de calculator care-i raportează lunar datele
• regia cabinetului: apa, căldură, (ev. gaze), canalizare, telefon (fax), mobil, salubritate 
• contracte cu firma de pază, firma de colectare deşeuri infecţioase, firma de internet, firma de asistenţă soft (selectata de Casa de asigurări dar plătita de medici), contract medicina muncii, contract cu firma de evaluare riscuri şi protecţia muncii, firmă semnătura electronică, firma implementare management de calitate ISO, service aer condiţionat, metrologie aparate medicale, service aparatură 
• chirie, redevenţa concesiune cabinet, sau rata la bancă, dacă a cumpărat
• formulare tipizate CAS, (furnizori selectati de Casa de asigurări, dar plătiti de medici)
• medicamente de urgenţă
• materiale sanitare de uz curent; seringi, ace, apasătoare de limba, fesi, tifon, vată, spirt
• dezinfectante, detergenţi, prosoape de hârtie, săpun, hârtie igienică (inclusiv pentru pacienţi), materiale de curaţenie
• asigurari mal praxis medic şi personal, asigurare cabinet, eventual RCA şi CASCO la maşină
• echipamente de lucru şi de protecţie; halate, cearşafuri, aleze, prosoape
• leasing automobil, aparate electrice şi echipamente
• combustibil sau transport

Ce rămâne se face "venit impozabil" cu 16%, se plătesc asigurări sociale de sănătate, cotizaţie pensie, ajutor de şomaj, penalizări la Finanţe că nu plăteşti la timp din cauza întârzierilor de plată din cauza Casei de Asigurări, comisioane bancare pentru conturi, taxe trezorerie, taxe locale (habitat). Cu ce mai rămâne?

Declaraţia comună a Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC) şi a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară privind epidemia de infecţii cu E.coli din Europa

La 22 mai 2011, Germania a raportat o creştere semnificativă a numărului de pacienţi cu sindrom hemolitic uremic (SHU) şi diaree cu sânge cauzată de E. coli producătoare de toxina Shiga (STEC). 

Din 2 mai, peste 400 de cazuri SHU şi peste 1000 de cazuri STEC fost raportate în Germania. 

În plus cazuri de SHU şi cazuri de infecţii cu STEC au fost raportate în mai multe ţări UE: Austria, Republica Cehă, Danemarca, Franţa, Olanda, Norvegia, Polonia, Spania, Suedia şi Regatul Unit. În timp ce de obicei cazurile SHU sunt observate la copiii sub 5 ani, în acest focar, peste 80% sunt adulţi, cu o predominanţă clară a femeilor (aproximativ 68%).

Sursa a focarului nu a fost încă confirmată şi investigaţiile intensive sunt în curs de desfăşurare.  Autorităţile germane de sănătate bănuiesc că cea mai probabilă cale de transmitere sunt alimentele contaminate, investigaţiile curente concentrându-se pe consumul de roşii crude, castraveţi şi salată proaspătă.

În cazul specific al focarului de infecţii cu STEC în Germania, recomandarea făcută de Institutul Federal pentru evaluarea riscurilor a fost de a evita consumul de legume crude, cum ar fi castraveţii, roşiile, salata, în partea de nord a Germaniei, până ce sursa focarului va fi identificată.

Ce înseamnă termenii STEC, VTEC şi EHEC?

Toţi oamenii şi animalele pot să poarte bacterii denumite Escherichia coli (E. coli) în intestinele lor, acestea fac parte din flora noastră intestinală normală şi de obicei sunt inofensive. Cu toate acestea, există anumite tulpini de E. coli care sunt capabile să producă toxine. Aceste tulpini sunt denumite STEC / VTEC (toxina Shiga sau E. coli producătoare de verotoxină E.) sau EHEC (E. coli enterohemoragică). Bacteriile precum şi toxinele lor au potenţialul de a provoca diaree severă cu sânge, care poate duce, în unele cazuri, într-o insuficienţă renală acută care necesită îngrijire intensivă. Există mai multe tulpini diferite de STEC şi identificarea lor poate fi utilă pentru a găsi sursa unui focar.

Cum ne putem îmbolnavi?

Transmiterea infecţie cu STEC se produce în principal prin manipulare şi consumul de alimente contaminate, sau prin contactul cu animalele infectate. Pentru a transmite boala la mai multe persoane este necesar un contact strâns (familie, centre de îngrijire a copiilor, casele de îngrijire medicală, etc). 

O mare varietate de alimente au fost implicate anterior în focare ca şi cale de transmitere a infecţiei, inclusiv carnea de vită şi alte tipuri de carne insuficient tratată termic, lapte nepasteurizat, brânza şi produsele proaspete de gradină (de exemplu: castraveţi, varză, spanac, salată), suc de mere nepasteurizat. Un număr foarte mic de bacterii STEC sunt suficiente pentru a provoca îmbolnăvirea.

Cum putemt evita îmbolnăvirea?

Consumatorii pot fi expuşi la agenţii infecţioşi prin consumul de alimente contaminate, în special de produse alimentare crude sau insuficient tratate termic. Cu toate acestea, există unele măsuri de precauţie simple care pot fi aplicate pentru a reduce riscul de îmbolnăvire prin consum de produse alimentare potenţial contaminate, sau prin contactul cu altă persoană bolnavă sau cu animale. Consumatorii pot reduce riscul de a deveni bolnav prin respectarea următoarelor reguli de  manipulare a alimentelor şi a bunelor practici de igienă a mâinii.

Igiena personala şi a mâinilor:

Spălaţi-vă mâinile în mod corespunzător cu apa şi săpun, clătiţi cu atenţie şi uscaţi mâinile folosind un prosop de bucatarie de unică folosinţă, sau un prosop din material textil care să fie spălat în mod regulat la o temperatură de 60 ° C:

• înainte de pregătirea, servirea, sau consumul de alimente
• dupa folosirea toaletei sau schimbarea scutecelor
• după manipularea legumelor crude, rădăcinoaselor sau a cărnii
• după contactul cu animale de fermă sau după ce am vizitat o fermă
• după orice contact cu materiile fecale de la animalele de casa

 Manipularea produselor alimentare:

• Orice persoană cu diaree sau vărsături trebuie să se abţină de la      manipularea alimentelor
• Carnea, inclusiv carnea tocată, trebuie să fie bine preparată termic, (fiartă, prăjită)
• Toate fructele cu pieliţă trebuie să fie curăţate şi apoi clătite sub jet de apă potabilă
• Toate legumele trebuie să fie spălate în mod corespunzător sub jet de apă potabilă, în special cele care nu vor fi fierte înainte de consumare
• Toate legume rădăcinoase se curăţă de pieliţă şi se clătesc sub jet de apă potabilă
• Numai gătitul prin prelucrare termică completă a legumelor şi carnii distruge bacteriile şi viruşii care pot provocă boala
• Se va evita contaminarea încrucişată, adică răspândirea bacteriilor dintr-un aliment crud la alimente fierte, gata preparate pentru consum, de exemplu:
•  folosind plăci separate de tăiere pentru carnea crudă şi carne fiertă
•  folosind plăci separate de tăiere pentru legume proaspete şi legume fierte
• placa de tăiere se spală cu apă şi detergent între manipularea de alimente crude şi cele gata pentru consum.

Pentru mai multe informaţii privind manipularea produselor alimentare citiţi "Cinci mesaje cheie pentru o hrană mai sigură" pe site-ul Organizaţiei Mondiale a Sănatăţii

Ce trebuie să facem dacă avem simptome diareice?

Dacă aveţi orice simptome diareice şi lucraţi într-o bucătărie care pregăteşte hrana pentru public, trebuie să vă abţineţi de la manipularea produselor alimentare şi trebuie să vă adresaţi conducătorului locului de muncă şi să vă prezentaţi de urgenţă la medic pentru diagnostic şi tratament.

Dacă, în ciuda tuturor măsurilor de precauţie, dezvoltaţi o diaree cu sânge, trebuie să solicitaţi de urgenţă asistenţă medicală. Când au apărut simptome diareice, trebuie să acordaţi o atenţie deosebită igienei mâinilor şi să vă spălaţi pe mâini cu apă şi săpun şi să vă clătiţi sub jet de apă potabilă imediat după utilizarea toaletei.

Pentru mai multe informaţii, consultaţi: pagina web a ECDC- lui cu cele mai recente actualizări epidemiologice privind izbucnirea epidemiei E.coli producătoare de toxine Shiga în Germania.

Epidemie de infecţii cu E.coli în Germania.

În perioada 2-31 mai 2011 în Uniunea Europeană s-au înregistrat un număr de 400 cazuri de H.U.S. (sindrom hemolitic uremic), cauzat de infecţia cu S.T.E.C. (E.coli producătoroare de toxină Shiga). Majoritatea cazurilor au fost înregistrate în Germania, 373 cu 6 decese, Suedia raportând şi ea 15 cazuri, Danemarca 7, Olanda 3 şi Marea Britanie 2. 

Hai să ne lămurim, ce este cu toxina asta şi ce se intâmplă în Germania.

Shiga a fost un medic bacteriolog japonez care în timpul epidemiei de dizenterie din 1897 din Japonia, care a efectat 90.000 de oameni, a izolat pentru prima oară bacilul dizenteric, numit în cinstea lui Shigella disenteriae. Infecţia cu acest bacil determină o boala infecţioasă numită dizenterie, o diaree cu sânge şi mucus, colici, tenesme (contracturi) rectale şi stare toxică, de rău general. Fenomene toxice sunt date de toxina acestei bacterii, descoperită tot de Shiga şi care de aceia îi poarta numele. După descoperirea bacilului dizenteric au fost izolaţi şi alţi microbi din acelaşi gen numiti după numele celor care i-au izolat: Shigella Schmitzi, Large-Sachs, Boydi, Flexner, (după medicul american Simon Flexner), Sonnei (după Carl Olaf Sonne, microbiolog danez).

Mai mult de atât s-a constatat ca sindroame dizenterice dau si alţi agenti patogeni: Entamoeba hystolitica (dizenteria amibiana, sau parazitară) şi unele tipuri de Escherichia Coli enterohemoragice (E.H.E.C.: entero-hemoragic -E.coli).

Toxina Shiga, sau dizenterică este o toxina termo-labilă, (se distruge la căldură), exotoxină citotoxică produsă de Sh. dysenteriae 1 şi doar în cantităţi infime de celelalte specii de shigelle, care inactivează subunitatea ribozomală 60 S a ribozomilor celulelor mamiferelor, inhibând astfel sinteza proteică. Produce un efect neuro-toxic, cu paralizii aparute în urma unor tulburări vasculare cerebrale, efect enterotoxic cu pierdere de apă şi electroliţi şi distrugerea epiteliului intestinal şi a endoteliului vascular urmată de sângerare. Toxina elaborată de E.coli este Shiga like-toxin, cu o structură diferită de cea a bacilului dizenteric, dar cu un mecanism de acţiune similar. Pentru a o deosebi de toxina Shiga se mai numeşte şi verotoxină , datorita efectului devastator pe care îl are asupra culturilor de celule vii Vero, din rinichi de maimuţă neagră africană.

H.U.S. este un sindrom care consta din triada: anemia haemolitica, tromocitopenie, insuficienţa renala acută, care apare la sfârşitul bolii acute manifestate prin diaree cu sau fără sânge,  pe care o complică şi o agravează. Nu există antidot, tot ce pot face medicii este să menţina funcţia renală, să susţină anemia şi trombocitopenia prin transfuzii.

Actuala epidemie din Germania a debutat la începutul lunii mai. Au fost afectate în special: Hamburg, Bremen, precum şi statele Schleswig-Holstein, Renania de Nord-Westfalia, Meklenburg-Pomerania inferioară, Hessa şi Saxonia inferioară.

Cauza a fost identificata ca fiind tulpina E. coli STEC O157.

Sursa de infecţie este necunoscută, probabil este de origine animală.

Calea de transmitere probabilă: legume şi zarzavaturi: roşii, rucola, castraveţi, salată verde, posibil pătrunjel verde. Au fost incriminate transporturi de legume proaspete din Spania, spre disperarea fermierilor spanioli a căror recolta a fost blocată în mai multe pieţe de gros şi depozite, datorită scăderii cererii şi interzicerii importurilor în unele ţări (Rusia, Belgia, Germania). Problema tinde să capete un aspect de război diplomatic între Spania şi Germania, fiecare stat acuzându-l pe celălalt de rele intenţii. (vezi aici).