Un certificat de naştere al civilizaţiei la Dunărea de jos

Altarul votiv de la Şendreni dedicat lui Hercule Victor, despre care credeam că a dispărut aici, este acum exponatul lunii aprilie la Muzeul de Istorie Paul Păltânea din Galaţi.
"Herculi Victori L.Iulius Iulianus que et Rundacio quinquennalis ex voto posuit locus datus ex decreto ordinis", în traducere:
"Victoriosului Hercule de la Lucius Iulius Iulianus zis si Rundacio magistrat pe cinci ani pus conform dorinţei sale în acest loc decretat prin ordin".
Un adevarat certificat de naştere al capului de pod roman din sudul Moldovei, circumscris de Valul lui Traian Tuluceşti-Traian, altarul votiv ne aduce informaţii preţioase despre faptul ca regiunea avea o organizare serioasă comparabilă cu a altor municipii şi cetăţi romane. Astfel:
1. Lucius Iulius Iulianus zis şi Rumdacio este quinquennalis, administrator şi magistrat numit prin ordin pentru o perioada de cinci ani al unui teritoriu component al imperiului. (Dacă vă sună familiar "quinquennalis" sa ştiţi că nu este altceva decât "bunicul" cincinalului!)
2. Deşi Vasile Pârvan crede că Rundacio  este un peregrin, romanizat, sufixul dacio ne duce mai degrabă cu gândul la un localnic, aşa cum sunt multe alte exemple din Dacia romană. Ce conducător ar fi fost mai bun decât unul dintre cei care cunoştea limba şi obiceiurile dacilor? 
3. remarcaţi expresiile care reflectă organizarea romană impecabilă:
quinquennalis: numit pe cinci ani
ex voto: conform dorinţei sale
posuit locus datus ex decreto ordinis: aşezat în locul dat decretat prin ordin.
Aşadar acum 2000 de ani în zona de sud a judeţului Galaţi domnea Pax romana cu legile şi ordinea ei, în care economia era înfloritoare, viaţa se desfăşura aproape idilic în spatele valurilor de apărare, iar populaţia autohtonă era aproape integrată in civilizaţia romană. Abundenţa de monumente ridicate, în cinstea zeilor sau a celor dispăruţi, (unele din ele aduse de la mare depărtare şi lucrate cu maeştri ai sculpturii antice din Asia Mică) mă fac să cred că perioada a fost înfloritoare pentru acest teritoriu, iar bogăţia ei a fost cea care a atras ca un magnet hoardele migratoare care vor trece totul prin foc şi sabie.

O noua reprezentare a podului de peste Dunăre din antichitate

Am mai semnalat şi altă dată prezenţa pe hărţile medievale şi chiar în cele de mai târziu, a podului peste Dunăre ridicat de Mandrocles, la comanda regelui perşilor Darius, în expediţia pe care acesta a efectuat-o contra sciţilor, la nordul Dunării în anul 514 î.H.

Multitudinea de reprezentări ale acestui pod pe hărţile vechi ne arată importanţa deosebită a textelor lui Herodot chiar şi după 2000 de ani de la crearea lor. Sursă aproape unică de informaţii despre acele vremi şi acele locuri, Historiai a influenţat cartografia până în zilele noastre.

Harta publicată mai sus Pannonia, Moesia, Dacia & Illyricum gravată în cupru în 1745 de Emmanuel Bowen, cartograful regal al lui George al II-lea şi al lui Ludovic al XV-lea, deşi săracă în detalii mai ales la Dunărea de Jos, are semnalat în apropierea localităţilor Noviodunum şi Aegyssus textul: DARIUS BRIDGE (Podul lui Darius).

Hărţile lui Bernard Wapowski

Cine a fost de fapt Bernhard Wapowski căruia îi datorăm prima menţionare a oraşului Galaţi pe o hartă europeană? Cât de mare este aceasta personalitate încât să merite ca un crater de pe Lună să-i poarte numele?
Născut în 1450 (Wikipedia), sau poate în 1470 (Geoforum), Wapowski a devenit cunoscut atât datorită prieteniei sale cu Nicolae Copernic, cu care s-a intersectat adesea pe coridoarele Universităţii Jagiellone din capitala Renaşterii poloneze Cracovia, cât şi ca secretar al regelui Sigismund I al Poloniei, "cel Bătrân". Este probabil ca relaţia dintre cei doi să dureze de pe vremea studiilor pe care ambii le-au facut în Italia.
Călător frecvent prin Polonia, dar şi prin ţările vecine, (funcţia de secretar regal fiind una de importanţă diplomatică considerabilă ce presupunea călătorii), Wapowski a fost cel care a pus bazele cartografiei poloneze, lucrările lui fiind sursă de inspiraţie pentru marii cartografi europeni de mai târziu: Munster, Mercator, etc.
Principalele hărţi elaborate de Bernhard Wapowski au fost: Polonia, Sarmaţia şi Scandinavia. Suntem direct interesaţi de primele două, care acoperă regiunea europeană de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Harta Poloniei şi a Lituaniei
editata de Marcus Beneventanus la Roma în 1507

În harta Poloniei ("Tabvla Moderna Polonie, Vngarie, Bohemie, Germanie, Russie et Lithvanie") elaborată împreună cu Marcus Beneventanus în 1507, pe care Wapowski îl cunoscuse la Roma şi căruia îi furnizase date despre ţările vecine Poloniei, pentru reeditarea lucrării lui Ptolemeu "Geografia", cuprinde de fapt şi ţările române. La cotul Dunării este semnalată prezenţa oraşului "Brailowo", deşi amplasat greşit în aval de gura de vărsare a Prutului în Dunăre.

Harta Sarmaţiei sudice, Wapowski 1526
încercuit cu roşu: Galacz

Mai precise sunt hărţile desenate de Wapowski la Cracovia în 1526 şi gravate în lemn de pictorul Florian Unger. Cea numită "Tabula Sarmatie" compusă din două părţi Sarmaţia de sud şi cea nordică, cuprinde Europa de la Suedia până la Constantinopole şi pe ea găsim semnalată între Prut şi Siret localitatea "Galacz". Precizia unor înregistrări ne duce cu gândul că în cei 20 de ani de la elaborarea Tabulei Poloniei şi Lituaniei, Wapowski a călcat cu piciorul toate aşezările pe care le-a trecut pe hartă, iar însemnătatea portului Galaţi nu a trecut neobservată pentru cartograful polonez.
Nu se cunosc amănunte despre partea nordica a hărţii Sarmaţiei decât din corespondenţa lui Wapowski. La doi ani după tipărirea hărţii în 1528 un incendiu devastator distruge comorile Universităţii din Cracovia şi oraşul. Se pierd în flăcări matriţele lui Unger şi hărţile lui Wapowski şi peste ele se aşterne uitarea.
La sfârşitul secolului al XVI-lea regele Sigismund al III-lea Vasa impune arhivarea documentelor şi dedică pentru conservarea lor o fostă mină de sare. 
Aici, printre mii de documente va descoperi în 1932 dr. Kazimierz Piekarski fragmente din porţiunea sudică a Tabulei sarmatice. Şeful catedrei de cartografie a Universităţii din Varşovia, dr. Karol Buczek va publica în 1939 într-o revista de specialitate fragmentele descoperite, care astfel vor putea ajunge până la noi. Originalele vor arde în asediul efectuat de trupele germane asupra ghetoului din Varşovia în 1944.
Numeroase hărţi apărute după moartea lui Wapowski conţin elemente din hărţile lui. Se crede că principalul beneficiar ar fi fost Sebastian Munster, ale cărui hărţi seamană izbitor cu cele ale lui Waporwki.

Harta lui Munster din 1550.

Îi suntem datori lui Bernhard Wapowski ca şi lui George Reicherstorrfer pentru că ne-au scos din întunericul istoriei şi ne-au adus în paginile geografiei Renaşterii.

De ce nu apare Galaţiul la 1507, pe harta lui Wapowski? 

La 3 ani de la moartea marelui voievod Ştefan cel Mare oraşul Galaţi nu avea însemnătatea necesară de a fi trecut pe o harta europeană, probabil era un simplu sat. Sunt bine marcate Chilia şi Montcastro (Cetatea Albă), foste porturi comerciale româneşti ocupate de Baiazid al II-lea în 1484, după ce Ştefan le alipise Moldovei după alungarea muntenilor lui Vlad Ţepeş şi transilvănenilor lui Iancu de Hunedoara din Chilia.

În mai puţin de 20 de ani Galaţiul apare pe toate hărţile importante ale Europei, uneori fiind singurul port de la Dunărea de jos. Brăila devenită raia turcească dispare ca importanţă de pe hărţile epocii şi nici măcar nu mai este semnalată prezenţa ei.

Harta lui Munster din 1552.
se observă dispariţia Brăilei şi prezenţa Galaţiului.

O scrisoare de la domnul Tudose Tatu

"Candva pe blogul dvs. ati facut referire la faptul ca orasul Galati apare pe o harta ce apartine lui Richard Wapowski.

Multa vreme am crezut si eu in mentiunea Dlui. Paul Paltanea.Spre surpriza mea insa am descoperit ca cel care a facut mentiunea pe harta a fost de fapt Bernhard Wapowski, celebru cartograf in epoca care s-a stins din viata la 22.11.1535 la Cracovia. Din opera sa s-au pastrat 3 fragmente descoperite in 1932 de Dr. Kazimiercz Piekarski si descrise de Dr. Karol Buczek, cel care le-a si reprodus.

Din pacate fragmentele au fost distruse in 1944 cu ocazia revoltei din ghetoul din Varsovia unde Stalin desi putea nu a intervenit cu sprijin.

Am studiat si eu fragmentul de harta. Da Galatiul apare sub forma cea mai probabila de Galacz. Cert este ca hartile alcatuite de Wapowski probabil partial cu ajutorul lui Copernic, au fost gravate la Cracovia de Florian Unger in cursul anului 1526.

Ca un blestem acestea au ars in marele incendiu din 1528 din respectivul oras.

Harta se intitula Tabula Sarmatiae.

Concluzionand, este certa existenta micului targ la 1526, cum certa este si existenta cimitirului de la Precista cu cea mai veche moneda descoperita, aceasta fiind o emisiune germano-ungara de dupa 1490."

Aşadar pornind de la remarca domnului Tudose Tatu, cum că nu Richard, ci Bernhard Wapowski ar fi autorul primei hărţi în care apare numele oraşului Galaţi, am dat şi eu peste fragmentele păstrate din harta respectivă sub forma unor reproduceri din secolul XX. Cea mai cunoscută este aceasta, unde oraşul Galaţi este subliniat cu roşu:

Fragment dintro copie tipografică a hărţii Sarmaţiei de sud,
lucrată de Bernard Waporski la Cracovia în 1526.
Fragmentul este bucata estică a hărţii Tabula Sarmatiae.

Teatrul anatomic

Teatrul anatomic de la Lieden.

Prima frază pe care o auzi atunci când începi cursurile unei facultăţi de medicina este: „Anatomia clavus et clovis medicina est”, cu alte cuvinte anatomia este cheia medicinii şi progresul ei (vâsla care o propulsează, cârma care o dirijează). 

De fapt acest text însoţit de o ilustrare a lui a apărut pentru prima dată într-o lucrare din 1632 a lui Guilelmus Fabricius Hildanus (Wilhelm Fabricius), medic elveţian care a trăit între 1560 şi 1634, unul din părinţii chirurgiei şi ai semiologiei chirurgicale.

Pe frontispiciul carţii sale „Opera observationum et curationum Medico-Chirurgicarum” găsim portretul lui Fabricius în medalion, încadrat de părinţii medicinii: Hipocrate şi Dioscoride, iar deasupra în partea stângă un schelet uman, aşezat pe un stup de albine care ţine în mâna dreaptă o cheie de cetate şi în cea stângă o pagae (vâslă) de canoe, sugerând mişcarea, avansarea, progresul medicinii deschis prin anatomie.

"Opera observationum et curationum Medico-Chirurgicarum”

Ulterior în 1646 la reeditarea cărţii lui Fabricius vâsla şi cheia sunt încrucişate sub un craniu uman hâd şi ştirb, fără mandibulă. 

„Anatomia clavus et clovis medicina est”

Probabil aceasta este imaginea cea mai cunoscută a dictonului latin legat de anatomie, deşi din bigotism semnificaţia ei a fost deturnată ulterior. Nu mai este vorba de anatomie ci de moarte, vâsla devine cazmaua cu care se sapă groapa, iar cheia este fie cea de la cavou, fie simbolul credinţei care ne va deschide calea către viaţa veşnică.

Oricum spectacolul morţii (altora) a fascinat din totdeauna publicul larg. Marile amfiteatre ale universităţilor de medicină medievale erau adevărate teatre, deschise nu doar studenţilor ci şi publicului larg, avid de morbid şi fascinat de structura corpului uman.

În 16 ianuarie 1594 se deschidea la Padova primul teatru anatomic proiectat de Paolo Sarpi la comanda şi pe cheltuiala lui Fabricius.

Teatrul anatomic din Padova

Se poate presupune că anterior teatrului din Padova, funcţionase pentru autopsii publice şi cu scop universitar un aşezămănt asemănător în timpul lui Andreas Vesalius (1514-1564). 

Andreas Vesalius

În capodopera sa „De humani corporis fabrica libri septem” (Despre alcatuirea corpului uman în şapte carţi), profesorul din Padova care se semna Andreae Vesalii Bruxellensis, publica pe frontispiciul scena unei disecţii publice, într-o încăpere sufocată de numărul mare de privitori curioşi înghesuiţi sau urcaţi pe coloanele din încăpere, sau aplecaţi primejdios de la balcoane. Unii cercetători au numărat nu mai puţin de 100 de spectatori!

„De humani corporis fabrica libri septem” 

„De humani corporis fabrica libri septem” 
(detaliu în care se observa anatomistul Vesalius disecând un cadavru)

Ori un aşa spectacol la care pe lângă viitorii medici puteau participa si alţii, în special cei cu dare de măna nu putea să nu explodeze în plina perioadă a Renaşterii, când şi autorităţile bisericii mai deschise la ştiinţă au devenit mai tolerante. Apar teatre anatomice la Zaragoza („Casa de Anatomia”), Ferrara („Teatro anatomico ariostea”), Leiden în Olanda (1596), Bologna („Teatro anatomico archiginnasio”) 1637, Upsala 1663, Frankfurt 1768 şi chiar în Lumea Nouă, Thomas Jefferson construind în 1827 unul pentru Universitatea din Virginia.

Tratrul anatomic din Frankfurt

Teatrul anatomic al Universităţii Virginia

Parisul va găzdui începând cu 1694 un Theatrum Anatomicum Solitarium, iar după 1775 amfiteatrul mare al Şcolii de chirurgie va găzdui astfel de spectacole.

Poate cea mai cunoscută imagine a unui teatru anatomic este cea imortalizată de Rembrandt în Lecţia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp, cea care mi-a inspirat şi mie designul acetui blog.

Lecţia de anatomie a doctorului Nicolaes Tulp

Partir c'est mourir un peu.

Aşadar avem un avion intens utilizat la Şcoala Superioară de Aviaţie, destul de vechi, dar în stare de funcţionare, abia ieşit din revizie, cu probleme minore de confort, (frig în cabină) şi probabil fără sistemul de localizare ELT în banda de frecvenţă 406 MHz, un echipaj format dintr-un pilot experimentat aflat la pensie, care probabil presta aceasta activitate ca P.F.A., pentru a-şi rotunji veniturile din pensia amputată de reducerile din 2010 şi un copilot tânar, dar cu multe ore de zbor pe acest aparat şi un grup de cinci pasageri toţi din sectorul medical implicaţi în transplantul de organe, mai precis 4 medici şi o studentă la Medicina Militară, în anul cinci.

Care erau condiţiile de zbor în ziua de 20 ianuarie 2014 cănd a avut loc accidentul aviatic?

Plafon de nori la 1500 de metri, nebulozitate aproape pe tot traseul şi ceaţă la sol în unele regiuni de pe traseu. Iarnă blândă, luna ianuarie.

Avionul a fost pilotat aproape tot timpul până la Sibiu sub controlul aparatelor de bord (I.F.R.: Instrument Flight Rules). O astfel de navigare este posibilă cu anumite condiţii: să ai un avion dotat cu aparatură pentru astfel de zboruri, aeronava să dispună de mecanisme de degivrare şi pilotul să fie calificat pentru astfel de zboruri prin nori si pe deasupra lor, fara sa vadă pământul de sub el.

După trecerea Carpaţilor pilotul a coborât de la 12500 de picioare la 8500 de picioare ocazie cu care a trecut din zbor I.F.R., în zbor V.F.R. ( Visual Flight Rules), adică utilizând reperele de la nivelul solului observate din carlingă. În apropiere de Sibiu pilotul zbura la aceasta altitudine, lucru confirmat de turnul de control Sibiu care a vorbit cu pilotul şi care a semnalat prezenţa avionului în zonă la 8600 de picoare altor aeronave. Zborurile spre est şi sud-est, nord est se desfaşoara pe nivele de altitudine impare, ex. 9000, 11000, etc., cele spre vest, nord vest, sud vest pe nivele de altitudine pare, în cazul nostru 8000 de picioare, la care se adauga atunci când se zboara sub control vizual în mod obligator încă 500 de picioare, pentru creşterea siguranţei aparatului de zbor, în situaţia în când pilotul poate fi păcălit de false repere de la nivelul solului. Aşadar după trecerea dinspre Sibiu spre Oradea, Iovan zbura la 8600 de picioare, aproape 2800 de metri, suficient pentru a trece în siguranţă peste Munţii Apuseni a căror inălţime maximă este de puţin peste 1800 de metri.

Ce s-a întâmplat în minutele în care aeronava s-a angajat în traversarea Munţilor Apuseni? Potrivit primelor relatari ale martorilor (copilotul şi doctorul Zamfir) intrând într-un front de aer cu temperatură diferită, suprafeţele de contact cu aerul ale aeronavei au inceput să se acopere de gheaţă (givrare), situaţie în care avionul mult îngreunat a început să piardă rapid altitudine, în aşa fel încât ultima înregistrare pe aparatele radar ale ROMATSA, indicau faptul ca avionul zbura la 2100 metri, înălţime periculoasă pentru zbor, la numai câteva sute de metri de nivelul solului.  De ce ROMATSA, (sau alti operatori radar militarii de exemplu), nu au avertizat pilotul că zboară prea jos, periculos de jos şi să-l oblige să revină la altitudinea normală de zbor nu ştim. Personal cred că din neglijenţă: aeronava trecuse de Sibiu, era la mimita de responsabilitate a turnului de control din Oradea, aşa că aflat între doi operatori nu l-a mai dirijat nimeni. (De ce radarele militare din Apuseni, Câmpia Turzii, etc. care au văzut că avionul deviază de la planul de zbor şi apoi dispare n-au atenţionat aviaţia civilă iar nu ştim, dar vom afla).

Apoi în câteva minute s-a înregistrat catastrofa. Pierderea de portanţă din cauza greutăţii gheţii şi posibil şi din cauza opririi unui motor, a facut ca avionul să coboare periculos de mult, ieşind din ceaţă la nivelul vârfurilor copacilor, situaţie în care pilotului nu i-a mai rămas atceva de făcut decât să încerce o aterizare forţată printre brazi.

Avea pilotul Iovan şi alte variante?

Da. Putea ateriza la Sibiu în condiţiile în care se întâlnise cu givrajul şi la trecerea Carpaţilor Meridionali. Altfel nu se explică coborârea lui la Sibiu cu 4000 de picioare, decât prin faptul că givrajul fusese serios şi degivrarea aparatului nu mersese chiar ca la carte.

Da. Putea sa se intoarcă şi să zboare în siguranţă înapoi spre Sibiu şi să aleagă alta rută printre munţii, pe vai după informaţiile GPS, sau la vedere.

De ce n-a făcut-o? În nici un caz pentru cei 335 de € pe ora de zbor pe care îi încasa Şcoala Superioara de Aviaţie, din care lui Iovan îî rămâneau câteva fărâme, restul mergând pe combustibil, taxe, la venitul propriu al şcolii etc.

Atunci de ce a continuat? Pentru că în acel avion în afară de medicii voluntari recoltatori de organe pentru transplant, dispuşi să plece la orice oră din zi şi din noapte de lângă familiile lor, pentru a aduce bucurie altor familii, pe care nici măcar nu le cunosc, să zboare pe orice vreme şi în orice condiţii, nu pentru plicuri, sau pentru caltaboşi, nu pentru  medalii, sau doctorate,  mai erau 3 voluntari, molipsiţi de microbul altruismului până la sacrificiu: un pilot, un copilot şi o studentă. Iar numele lor nu trebuiesc uitate: Adrian Iovan, Aurelia Ion, Răzvan Petrescu.

De entuziasmul acestor oameni şi de altruismul lor profită din plin alţii, nu le spun numele, dar toţi îi ştim şi tăcem complice. În fond medicina de înaltă performanţă se poate face şi cu cârpeli, exploatând entuziasmul unor medici tineri şi nebunia unor piloţi infectaţi de voluntariat, care ştiau atunci când s-au urcat în aparat că „a pleca înseamnă a muri puţin”.

Cronica unor morţi anunţate

Aşa au transportat anchetatorii epava avionului prăbuşit în Munţii Apuseni.

Întrebari despre accidentul aviatic din Munţii Apuseni:

Pentru Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţionala de Transplant:

1. De ce Agenţia Naţională de Transplant unitate medicală aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, a apelat de cele mai multe ori la Şcoala Superioara de de Aviaţie Civilă pentru furnizarea de servicii de transport aerian de persoane?
2. A existat o licitaţie pentru achiziţia de servicii de transport aerian intern, similară cu achizitia de servicii de transport aerian extern (atribuită de exemplu prin cerere de ofertă de minister către  Perfect Tour SRL în 2013) ?
3. A existat un contract de prestări servicii de transport aerian intern care să specifice clar drepturile, obligaţiile şi răspunderea transportatorului în conformitate cu normele legale?
4. A existat un caiet de sarcini pentru achizitia acestui serviciu? Ce se specifica în el?
5. Cine şi cum din Agenţia Naţională de Transplant a aprobat lista pasagerilor şi în ce circumstanţe pe ea a fost inclusă o studentă din anul V al Facultăţii de Medicină Militară?
6. Există un contract de voluntariat încheiat între studenta Aura Ion şi Agenţia Naţională de Transplant?

 Pentru Ministerul Transporturilor şi instituţiile sobordonate acestuia, implicate în transportul şi traficul aerian:

1. A avut sau nu avionul BN2, care a aterizat forţat, sau s-a prăbuşit în Munţii Apuseni, un sistem de localizare ELT în banda de  frevenţă 406 MHz, sau a dispus numai de modelul în banda de 121,5 MHz, care nu se mai fofoseşte din 2009?
2. Dacă DA, de ce nu s-au comunicat datele exacte ale impactului către ROMATSA, iar de aici celorlalte instituţii implicate în operaţiunile de căutare şi salvare?
3. Dacă NU, cum este posibil ca obligativitatea utilizării sistemului de localizare ELT în banda de  frevenţă 406 MHz, să fie impusă numai proprietarilor de avioane particulare şi unei aeronave a Şcolii Superioare de de Aviaţie Civilă nu?
4. Câte zeci de astfel de aparate mai sunt în uz, care în absenţa echipamentului de localizare ELT în banda de  frevenţă 406 MHz nu pot fi localizate în caz de accidente?
5. De ce Sorin Cimpoieru şeful Comisie de anchetă privind accidentul din Munţii Apuseni încearcă să inducă în eroare opinia publică sugerând că aparatul de zbor ar fi avut în dotare acest tip de echipament (ELT în banda de  frevenţă 406 MHz)?

Citat din ziarul Adevărul: „Vă spun cu certitudine că una dintre antene, antena care lipseşte, e cea din dreapta aparatului, din câte îmi amintesc eu, cea din 406 MHz“.

6. Cum poate fi apreciată operaţiunea de recuperare a epavei în vederea expertizării cauzei accidentului efectuată de localnici, prin dezmembrarea aparatului şi târârea corpului aeronavei pe drumul forestier pănă în centrul comunei Horea?
7. Cine se face responsabil de distrugerea probelor şi de neglijenţă în aplicarea procedurilor de expertizare tehnică a unei epave dintr-un accident aviatic urmat de victime?