Hărți vechi și poveștile lor

Harta Europei de Willem Janszoon Blaeu, Amsterdam, 1644

La începutul secolului al XVII-lea pe o stradă din Amsterdam, aproape de canalul principal Willem Janzoon Blaeu, (mai cunoscut sub numele său latinizat Guilielmo Blaeuw) deschidea o prăvălie de hărți și globuri terestre, o marfă foarte căutată în acele vremuri într-un oraș port. Fiu de negustor înstărit, spirit enciclopedic, Blaeu fusese pasionat de matematică și de astronomie încă de tânăr și fusese unul din discipolii astronomului Thycho Brahe. În micul atelier anexat prăvaliei Blaeu tipărea hărți după plăci gravate de el însuși după alți cartografi celebri, dar și cărți ale literaturii renascentiste din diverse domenii, de la matematică la teologie, astronomie, sau filozofie.
Piața tipăriturilor cartografice din Amsterdam era dominată atunci când Blaeu a început tipărirea hărților lui de Jodocus Hondius, numele latinizat al cartografului olandez Joost de Hondt. Plecat de tânăr din motive religioase la Londra, Hondius a intrat în contact cu Sir Francis Drake, marele navigator care a efectuat cea de a doua călătorie în jurul lumii intre 1577 și 1580, precum și cu oamenii din echipajul celebrului căpitan, de la care a primit informații prețioase și chiar schițe ale unor teritorii de peste mări, lucru care îl vor ajuta enorm în activitatea sa ulterioară de cartograf. Pe timpul șederii la Londra Hondius a făcut și o avere frumoasă gravând portretele lui Drake, Cavendish, regilor Henric al VII-lea, Richard al III-lea precum și a altor altețe regale. În această perioadă tipărește și harta Noul Albion, o reprezentare cartografica a posesiunilor britanice din America (California), luate în stăpânire pentru Anglia de Francis Drake.
În 1604 Hondius intră în posesia mai multor plăci gravate cu hărți întocmite de Gerard Mercator, cel care introdusese în cartografie liniile prin care se figurează meridianele și paralelele, metoda care a condus la întocmirea unor hărți mult mai exacte. Cartograful murise la Duisburg în urmă cu zece ani și fiul cel mare îi va vinde lui Hondius piesele originale, pe care acesta le va publica în 1606 în Atlas, o culegere de 36 de hărți care se doreau a fi o alternativă la celebra colecție a lui Ortelius,  Theatrum Orbis Terrarum. Succesul uriaș al acestei lucrări va determina după un an publicarea ediției a doua, precum și a unei ediții de buzunar Atlas Minor. Prins într-o lucrare uriașa de cartografiere a Imperiului Britanic, Hondius va lăsa afacerea atelierului său pe seama soției, fiului său Jodocus Henricus Hondius II  și a ginerelui său  Jan Janssonius.
Hondius moare la 48 de ani și paradoxal văduva sa merge cu plăcile gravade în cupru a mai multor hărți la rivalul soțului ei Willem Bleau, care le cumpără pe loc. Imediat acesta le publică înlocuind doar cartușul cu numele autorului, inițial ca o completare la lucrarile lui Mercator: Atlantis Appendix, iar în anii urmatori ca o colecție de sine statatoare cuprinsa în Atlas Maior. Îmbogățit an de an cu noi hărți atlasul devine opera cartografica cea mai complexă din secolul al XVII-lea, însumând 594 de hărți în 12 volume în numeroase ediții.
Lucrarea apărută în 1643 Walachia, Servia, Bulgaria, Romania este importantă datorită semnalizării portului Galatz la confluența Siretului cu Dunărea. Localitatea este semnalizată ca o cetate la fel ca:  Brailow, Axiopolis, Durostorum, în timp ce alte orașe dunărene sunt doar menționate: Floci, Troesmis, Beroe.

Brateș sive Ozolimna

Alexiada ediție din 1729

Știm că Marele Dicționar Geografic Român a fost întocmit sub coordonarea lui George Ioan Lahovary, ajutat de generalul I.C. Brătianu și Grigore Tocilescu, după dicționarele parțiale pe județe. Pentru județul Covurlui autorul a fost domnul Moise Pacu, premiat în 1892 cu 500 lei pentru aceasta lucrare de Societatea Geografică Română.

Născut la Babele în județul Ismail, Moise Pacu a trăit și lucrat la Galați unde a îndeplinit mai multe funcții publice, profesor la Liceul Vasile Alecsandri și la Institutul Notre Dame de Sion, deputat, senator, director și redactor la mai multe publicații locale.

Identificarea Brateșului cu Ozolimna făcută de Nacu în dicționar intră în contradicție cu unele date din textele istorice, deși mare parte din ele au la baza doar textul scris de Ana Comnena în Alexiada, referitoare la conflictul dintre barbari și bizantinii conduși de tatăl său împăratul Alexis I Comnen din anul 1087.

Astfel în Istoria Româniloru de August Treboniu Laurian, 1867, cap. XVI Comanii în luptă cu pacinații, pag. 204: „ Imperatoriulu Alessiu Comnenu supperatu pentru multele stricățiuni făcute de Pacinați, determina se i infrenedie și pleca ellu însuși în contra loru cu oste pre uscatu, iar pre Giorgiu Euforbenu ill trimise cu flota pre mare, să intre cu flota pe gura Dunărei. După ce adjunseră la Durostoru se incinse batalia intre Pacinați și ostile imperiali. Pacinații învinseră și încărcați de prede se intoarsera peste Dunăriă...

Pacinații se închiseră la laculu Ozolimna (între gura Prutului și a Dunastrului) de unde Comanii nu putura să i scotă.” 

(Să citim Pacinați ca fiind pecenegi).

Ion I. Nistor Istoria Românilor, vol. I, 2002, cap.X Transdanubia și Dacia sub prădăciunile pecenegilor:

„La anul 1087 pecenegii pătrunseră adânc în imperiu. Ducele Leon Nikiritis nu se mulțumi numai să-i respingă, ci el trecu Dunarea în Transdanubia, ii urmari în ascunzisurile lor de la Ozolimna, o localitate a cărei identificare prezintă serioase dificultăți. Probabila este încercarea ce s-a facut de curând de a identifica Ozolimna cu "Ezerele Ialomiței" (referire directă la Nicolae Grămadă cel care cercetând la Vatican documente de epocă ajunge la concluzia că Ozolimna era pe malul românesc al Dunării la vărsarea Ialomiței în fluviu). De remacat faptul că localizarea geografică este identică cu amplasarea Orașului (Târgului) de Floci, oraș medieval centru important de comercializare a lânii.

Histoire de Constantinople depuis le regne de l’ancient Justin jusque a la fin de l”Empire,  Paris 1685, cap.IV, L’Empereur Alexis, liv. VII (text aproape identic cu cel al Anei Comnena din Alexiada.

„Sciții speriați de aceste cereri se retraseră în lacul Ozolimna... Lacul este atât de mare că nici un geograf nu l-au descris vreodată. El este înconjurat de sute de munți, umflat de apele a infinite de râuri care se varsă în el. El poartă corăbiile cele mai mari încărcate și mai grele ceea ce este dovada certă a unei adâncimi considerabile. El își trage numele de la un miros rău pe care-l emană, iar hunii care locuiesc în jurul lui și care în limba lor se numesc Ouzieni.”

Brateșul în Marele Dicționar Geografic al României

Marele Dicționar Geografic al României, 1898, vol. I:

"Brateșul, lac, , în partea S.-E., a orașului Galați, cel mal mare lac al jud. Covurlui și chiar al României întregi, proprietatea statului, atârnind din punctul de vedere administrativ de comuna Șivița, plasa Prutul.  Acest lac e format din vărsăturile gurii Prutului și ale Dunărei. Lungimea sa e de 13 kil., lățimea maximă de 10 kil., iar minimă de 200 metri. 

Brateșul are în el pești și raci în mare câtime; asemenea bălțile ce-l înconjoară sunt pline de stuf și papura.

Brateșul e cunoscut istoricește de pe la 1088 după Christos ; s-a numit în vechime Ozolimna (Șincai, pag. 209). Numele de Brateșul, după Dimitrie Cantemir („Descriptio Moldaviae”), vine de la vechii Brythologi ; maî probabil însă, cum susține dl. locotenent-colonel de flotila M. Drăghicescu în lucrarea sa „Dunărea și Coastele Mării- Negre”, p. 172, Brateșul și-ar trage numele de la Brataci, numire ce italienii comercianți i-ar fi putut da în timpul șederii lor la Dunăre, pe la începutul mileniului actual, în vederea marei cantități de broaște ce conținea. Locul ocupat de Brateș e un vechi și lung golf marin, scurtat cu timpul prin aluvioanele depuse la gură de Prut. Bara, ce desparte acest lac de Dunăre, este de o natura ce arată destul de lămurit șederea mării în aceste regiuni; ea este de o formație nouă. După socotința unora, Brateșul tinde a se astupa, din cauza depozițiunilor apelor Prutului și ale Dunării.

Între Brateș și partea din vale a orașului Galați, trece șoseaua naționala numită Calea-Prutului, care servește și ca zăgaz, în caz de inundare.

Ceairul Brateșului, din partea despre oraș, are un pământ foarte bun pentru cărămidă.

• câtime: cantitate
• ceair: suprafață în preajma unei ape bună de islaz de vite

Despre termeni medicali

Totdeauna s-a spus despre medici că folosesc limbaje criptice și complicate atunci când vorbesc despre boli și bolnavi. E adevărat, dar este pe deoparte un mod practic de exprimare, iar pe de alta parte un drept câștigat printr-un program de învățare întins pe o grămadă de ani (și acum medicina este cea mai lungă perioadă de studii universitare în toata lumea).

De ce practic? Pentru ca e mai simplu să spui sdr. Gilbert decât hiperbilirunemia neconjugată nonhemolitica ereditar, sau boala Bornholm decât pleurodinia epidemică cu virus Coxsackie B.

De ce un drept câștigat? Pentru că medicina nu se învață de pe forumuri sau din știrile de la televizor și nici din Formula As. Iar atunci când reprezinți o televiziune sau o publicație importantă cred ca ar fi cazul să trimiți la o conferunță de presă, sau pentru un interviu cel puțin un jurnalist familiarizat cu termenii medicali, sau în cel mai rău caz familiarizat cu DEX, sau cu dicționarele de pe internet.

Aud mereu: virusul piocianic, pacienții de la Colectiv infestați încât nu mă pot întreba: băieții și fetele astea au habar de termenii pe care-ifolosesc? Uneori nu sunt familiarizați cu ei nici medicii care nu se întâlnesc cu aceste situații frecvent. Pe un canal serios de televiziune un confrate aseară vorbind despre mizeria din spitale tot îi tragea cu cinetobacter, probabil oscilând între acinetobacteri și citrobacter. Ori acum e cazul să dăm niște lămuriri, utilizând nu marile tratate de patologie ale lumii de care au auzit toți proștii care se uită la serialele cu medici, ci dicționarele românești sau străine.

Infestare: pătrunderea unor paraziți externi sau interni în organism. Deci putem folosi termenul când vorbim despre infestare cu păduchi, infestare cu trichinella spiralis, dar este impropriu să-l folosim la virusuri, la microbi sau la paraziți unicelulari, unde se utilizeaza termenii de infectare sau de contaminare.

Infectare:  termen clinic care se referă la invazia unui microorganism urmată de un răspuns imun din partea gazdei. Deci vorbim de microorganisme (bacterii, virusuri, prioni, protozoare, unele organisme primitive), care intrând în contact cu un organism uman sau animal determină reacții imunologice, cu sau fără reacții clinice. Nu ne infectăm când punem mâna pe o clanță de WC murdară, ci ne contaminăm (bacterian, viral etc.),  dar ne infectăm când după o contaminare nu ne spălăm pe mâini și facem o boală diareică, sau un sindrom dizenteric. (rețineți: diz-en-te-ric, dizinterie și nu dezinterie).

Dacă o contaminare nu este urmată de o infecție dar bacteriile rămân bine mersi la locul din organism în care au ajuns, vorbim de o colonizare bacteriană. Mai de mult situației de acest tip i se spunea stare de purtător,  sau purtător sănătos, întrucât nu se observau modificări vizibile în starea de sănătate a persoanei respective.

Să revenim puțin: auzim frecvent despre o cârciumă infectă, care s-ar vrea de fapt mizerabilă, sau despre săli de operație sau saloane infectate, lucru imposibil de vreme ce vorbim de lucruri și nu despre ființe. Mai corect ar fi să folosim termenul de murdare, sau daca avem dovezi bacteriologice: contaminate.

Amprenta fecală din sala de operație: rolul amestezistului

O imagine clasică dintr-o sala de operații cu un pacient intubat. Observați anestezistul: poarta masca incorect (nu-i acopera și nasul) și nu are mănuși de protecție. Sursa Clinica Oftapro.

     Am văzut așadar că perioada de anestezie este propice transmiterii infecțiilor nosocomiale. După aprecierile specialiștilor 12% din infecțiile legate de actul chirurgical se transmit prin intermediul anesteziei, mai precis a mâinilor anestezistului. Căile principale de contaminare ar fi:

• Utilizarea de mănuși nesterile la proceduri de anestezie și la utilizarea acelorași mănuși mai mulți bolnavi
• Utilizarea acelorași mănuși la pacient, aparatul de anestezie, tastaturi etc.
• Nu se efectuează dezinfecție eficientă după fiecare pacient
• Managementul instrumentarului critic și semicritic nu este respectat cu sfințenie.
• Camerele de operație nu sunt incinte sterile, ele devin imediat contaminate bacterian după intrarea pacientului și a personalului în încăpere
• obiceiul de a furniza anestezie la mai multe săli de operație facilitează încălcarea normelor de igienă

    Din observațiile proprii cele mai mari probleme sunt cu laringoscoapele, mai precis cu lamele acestuia, care adesea nu sunt inactivate imediat după folosire. Din anumite considerente „economice” nu se înghesuie nimeni să sterilizeze termic lamele de laringoscop, preferându-se în mod eronat dezinfecția, cănd ar trebui să beneficieze de sterilizare termică sau chimică între proceduri.

Astfel de probleme legate de posibilitatea transmiterii de agenți patogeni prin sala de operație constituie obiect de studiu pentru multe colective de specialiști. Unul din ele Enviromental Hygiene Study Group a inventat un tip de film transparent care aplicat pe obiectele din sala de operații pune în evidență la lumina ultravioletă „găurile” din procesul de dezinfectie al obiectelor.

Alt grup format la Dartmouth-Hitchcock Medical Center din Lebanon, New Hampshire, una din cele mai vechi școli de medicină din S.U.A., cu un spital de 400 de paturi și 28 săli de operații, a dovedit că mâna furnizorului de anestezie este un factor de risc important în transmiterea intraoperatorie a bacteriilor. Ei au analizat 82 de probe bacteriologice pereche, prima cohortă la începutul primei anestezii din zi, cea de a doua la începutul celei de-a doua anestezii. S-au recoltat probe de pe robinete, linii venoase, mâinile anestezistului și alte obiecte din sala de operatie. S-au validat numai rezultatele în care bacteria izolată de pe mâinile anesteziștilor, cele de pe obiecte erau identice ca biotip.

În 19/184 cazuri: 11,5% s-a dovedit transmiterea bacteriana pe robinetele liniei venoase, 9/19 sau 47% având la origine anestezistul. La 146/164 cazuri ce înseamnă 89% a fost identificată contaminarea mediului sălii de operație, iar în 12% din cazuri (17/146) originea contaminarii a fost anestezistul

Același spital, alta imagine, o mână pe aparatul de anestezie, alta în buzunar.

O imagine sugestivă: anesteziștii nu poartă măști, cel din stânga nu poartă nici mănuși si are pe deget o verighetă. Halatul steril este pus peste haine de stradă.

Nu se poartă mască și nici mănuși (pfeiher.ru)

ȘI dacă imaginile nu sunt semnificative tastați anestezie și veți găsi altele. Se cam poartă peste tot anesteziștii sumar echipați, chiar si în reclamele clinicilor private.

Amprenta fecală din sălile de operații: intubarea

Contaminarea pacientului cu secreții faringiene în anestezie
foto; Sylvia Munoz-Price

Pentru a studia posibilitatea contaminării mediului din sala de operație cu secreții de la pacient, un grup de epidemiologi americani a efectuat un experiment solicitând unui grup de 45 de medici rezidenți anul II-IV în specialitatea de anestezie să efectueze pe un manechin proceduri de inducere a anesteziei și de incubație oro-traheală. La 15 dintre rezidenți s-a cerut să poarte 2 perechi de mănuși și să scoată mănușile exterioare imediat după utilizarea laringoscopului, la alți 15 să poarte 2 perechi de mănuși și după intubație să introducă laringoscopul într-un recipient închis, iar la restul de 15 să folosească o singură pereche de mănusi. Fără ca medicii să cunoască în laringele și pe buzele manechinului de anestezie s-a introdus un gel fluorescent la lumina ultravioletă.
Rezultatele au fost interesante: lumina ultravioletă a detectat 7 locuri pe manechin în care s-a produs contaminarea cu secreții, cu o rată de 6,7% pentru rezidenții care au purtat o singură pereche de mănuși, 2,1% pentru cei care au purtat două perechi si 0,4% pentru cei care s-au debarasat atât de laringoscop căt și de cea de-a doua pereche de mănuși. Mediul ambiant a fost contaminat în 18 locații din periferia pacientului, în special butoane și robinete de la aparatele de anestezie, dar si perfuzoare, măsti de oxigen etc.
Concluzia studiului: după intubație eliminarea laringoscopului din apropierea pacientului reduce mult riscul de contaminare bacteriană a sălii de operație, mai ales când după efectuarea procedurii se schimbă și mănușile de protecție.

Contaminarea bacteriana a materialelor sanitare in timpul anesteziei
foto: Sylvia Munoz-Price

Robinet de oxigen contaminat in timpul anesteziei
foto: Sylvia Munoz-Price

Amprenta fecală din sălile de operații

Titlul de mai sus poate vi se pare șocant, dar el este inspirat dintr-o prelegere susținută de un epidemiolog american cu titlul: Fecal Patina in OR. Și nu orice epidemiolog. Doamna în cauză, Sylvia Munoz-Price este profesor asociat la Colegiul Medical din Wiscounsin si epidemiologul spitalului Jackson Memorial Hospital din Miami, Florida. Sa vedem faptele:
Într-un studiu recent efectual in S.U.A. au fost monitorizați timp de mai multe ore anesteziștii din mai multe săli de operații, observându-se modul cum acestia interactionează cu mediulo înconjurător, cu pacientul si aparatura de anestezie-reanuimare. Constatarile sunt interesante:

1. în 8 ore de observatie au avut loc1152 de contacte intre mâinile anestezistilor și mediul nconjurător din sala de operație
2. cele mai frecvente obiecte atinse au fost aparatul de anestezie și tastaturile
3. robinetele de anestezie au fost atinse de 66 de ori
4. în acest interval de timp igiena mâinii s-a efectuat de 13 ori 
5. proceduri si intervenții precum intubarea, montarea unei linii venoase nu au fost urmate totdeauna de igiena mâinii 
6. doar o dată la 10 atingeri robinetele de la aparatul de anestezie au fost dezinfectate

Să recapitulăm:

• studiul a fost recent efectuat în S.U.A.
• medicii anestezisti au fost mon itorizati de epidemiologi

Acum faceți un efort de imaginație și gândiți-vă cam cum se prezintă situația în România:

• Anesteziștii de la noi sunt într-o vădită scădere numerică, așa că uneori un medic dă anestezie la câte două de operație, sau și la blocul de naștere, sau și la sala septică. Sunt situații în care în spitale există un număr atât de mic de anesteziști încât nu se poate forma o linie de gardă, sau spitalele care n-au anestezist de loc. 
•  Accesul la materiale sanitare, echipamente, dezinfectante este incomparabil mai greu cu cel dintr-un spital american
• Educatia preventivă a medicilor români este deficitara la capitolul infecții nosocomiale 
• nu există autorități independente si competente să controleze starea de igienă și respectarea normelor sanitare în spitale: în toată țara sunt mai puțin de 100 epidemiologi angajați în Direcțiile de Sănătate Publică și mai bine de jumătate din ei nu fac inspecție ci doar supravegherea bolilor transmisibile.

    Aceeași echipă de cercetători a vrut să evalueze care etapă a anesteziei este cea mai periculoasă prin manevrele efectuate fără a fi urmate de igiena mâinii anestezistului. Studiul efectuat pe 30 de medici anesteziști americani a constatat că in faza de inducție a anesteziei medicul atinge pacientul și mediul înconjurător acestuia de 154 de ori/oră, iar în faza de menținere de 60 ori/oră, interval în care igiena mâinii s-a efectuat de 1,8 ori în perioada de inducție și de 1,2 ori în cea de menținere a anesteziei.