Politică și epidemiologie, Cum a ajuns țânțarul tigru asiatic în Europa.

Aedes albopictus (țânțarul tifru asiatic)

La Conferința Națională de Epidemiologie de la Sibiu din noiembrie 2018 un grup de entomologi de la Institutul Cantacuzino din București a prezentat evoluția extinderii în țara noastră a țânțarului tigru asiatic, insectă implicată în transmiterea mai multor boli. Originar din China, țânțarul tigru asiatic este o specie invazivă în Europa și America, dar care datorită marii sale capacități de adaptare ar putea deveni în următorii ani principalul vector pentru bolile transmise prin înțepăturile sale. Scriam despre pericolul reprezentat de speciile invazive de țânțari încă din 2012 când încă nu fusese semnalat în România.
Insectă hematofagă țânțarul tigru asiatic este implicat în transmiterea mai multor ARBO-viroze (boli virale transmise prin artropode) cum ar fi: Denga, Chikungunya, Zika, West Nile, dar se presupune pe baza cercetărilor efectuate în laboratoarele europene ca ar putea fi "vector bun" și pentru alte 22 de viroze extrem de periculoase: febră galbenă, febra de Rift Valley, encefalita japoneză, encefalita ecvină estică și multe altele. În plus aceasta insecta transmite și parazitoze prin înțepătura sa, fiind dovedit acest mod de transmitere pentru unele filarii (viermi subțiri ca un fir de ață) care infestează câinii și pisicile.
Interesant este ca acest țânțar este diurn și atacă toată ziua nu doar seara și dimineața. Saliva lui este puternic iritantă pentru cel înțepat și de aceea leziunile cutanate sunt mari și foarte pruriginoase, determinând prin scărpinare adevărate ulcerații. 
De talie mică (0,5 cm) zburând mai frecvent pe jos și atacând în special la picioare, acest țânțar trece adesea neobservat. Poate fi identificat cu ușurință datorită dungilor albe de pe corp și de pe picioare, care i-au dat și numele de "tigru".
Primele semnalări ale acestei specii alien invazive în Europa datează din 1979, an în care a apărut în Albania. 
Regimul stalinist al lui Enver Hodja probabil cel mai restrictiv dintre toate țările socialiste europene trecuse după ruperea relațiilor cu Yugoslavia și cu U.R.S.S. în barca Chinei comuniste, țară care pompa resurse importante în economia albaneză, care altfel s-ar fi prăbușit din cauza izolării internaționale în care Albania era ținută de decenii. Miile de tone de cereale chinezești au salvat ani de zile Albania de foamete. Pentru ajutorul primit comuniștii albanezi au făcut din țara lor un cap de pod important al Chinei în Europa.
În China Aedes albopictus depunea ouăle în scorburi de copaci, dar datorită exploatării masive a pădurilor din luncile fluviilor chinezești și a transformării terenurilor în orezării, insecta a trebuit sa se adapteze și a început să-și depună ponta în cauciucuri uzate și în diferite recipiente abandonate de oameni: sticle, borcane, cutii de conserve, butoaie de gradina etc.
În anii '70 China a exportat în Albania pe lângă grâu, porumb, zahar și orez numeroase tractoare și mașini agricole necesare revoluției agrare. Evident cantități mari de anvelope de toate tipurile și dimensiunile au fost de asemenea aduse din China și o dată cu ele și țânțari tigru. Deși insectele s-au adaptat perfect la clima albaneză și au devenit repede stăpâne pe arealul ocupat, autoritățile albaneze au ignorat existență lui până în 1976, dar a mai durat 3 ani până ce comunitatea științifică europeană a aflat de noua specie.

Lucky Bamboo

Astăzi se consideră că alături de anvelope importate din Asia care pot transporta ouă și larve de țânțari, o cale importantă de import a acestei specii este o banală decorațiune denumita "lucky bamboo"(de fapt o specie de Dracena).
Producția acestei decorațiuni norocoase implică plantarea unor tije (bucăți de tulpină) de Dracena lui Sander, plantă asemănătoare cu bambusul, în vase de ceramică unde după udare repetata și abundentă la capetele tijelor vor apărea lăstari noi, semn în credințele locale din India, China și Taiwan a bunăstării și norocului în viață. În perioada săptămânilor de vegetație în apa din ghivecele de bambus norocos țânțarii asiatici pot depune oua.
Nu sunt de neglijat nici alte cai de import ale acestui vector în Europa: avioanele, vapoarele, transportul rutier de mărfuri. Din Albania țânțarul tigru asiatic s-a răspândit în Italia, Grecia și țările foste Yugoslavii. După anul 2000 cucerește Spania, Coasta de Azur și prin import de cauciucuri Belgia și Olanda. Prin camioane de mare tonaj este răspândit în țările balcanice, Elveția, Germania și Turcia, iar prin anvelope second hand în România.

Conferința Națională de microbiologie și epidemiologie de la Sibiu 2018

În perioada 8-10 noiembrie 2018 s-a desfășurat la Sibiu a XI  a Conferință Națională de microbiologie și epidemiologie, manifestare cu participare internațională.
Dincolo de incapacitatea Societății Române de Epidemiologie de a se desprinde de sora ei de microbiologie, situație care îi conferă în continuare profesorului de microbiologie Alexandru Rafila o zonă largă de manevră în spațiul sănătății publice din România, (exact ce și-a dorit toată viața), manifestarea a cuprins câteva subiecte interesante la care ma vor referi, dar și o pleiadă de comunicări mediocre, mai mult informative și cu foarte puțină contribuție personală.
Desfășurată pe parcursul a 3 zile, la Hotel Ramada din Sibiu și organizată cu unele bâlbâieli de Sănătatea Press Group, (o firmă destul de controversată care deține aproape monopolul manifestărilor medicale din România), conferința a atins câteva subiecte importante: vaccinările, infecțiile asociate asistenței medicale, tehnici și metode noi de diagnostic în bolile infecțioase, terapii noi HIV-SIDA și cum era de așteptat problema rezistenței și sensibilității la antibiotice în țara noastră. Din păcate la acest ultim subiect nu au existat decât comunicări descriptive sau informative bazate pe statistici locale și pe cele ale E.C.D.C., interesante pentru medicii profani în domeniu, dar plate pentru specialiști. 
Mă așteptam ca la un forum al microbiologilor, cei care identifică rezistența bacteriană și cel al epidemiologilor, cei care se confruntă cu ea, să se promoveze o politică a antibioticelor care pusă în poala decidenților să ducă la o legislație care să pună capăt abuzului de antibiotice, polipragmaziei, comerțului "la cerere" din farmacii și risipei din spitale. Din păcate nu s-a întâmplat așa, ne place să vorbim despre criza viitoare de antibiotice, dar de făcut nu facem nimic. Exact ca și în problema pădurilor tăiate cunoaștem situația dar o ignorăm. Ce va fi peste un deceniu? Dumnezeu cu mila!

ECDC despre consumul de antibiotice din România și rezistența bacteriană

Bacterii Klebsiella pneumoniae plutind printre cilii mucoasei respiratorii. Foto Kateryna Kon, Dreamstime.com

https://pressone.ro/ceasul-al-12-lea-in-combaterea-bacteriilor-din-spitale-ministerul-sanatatii-stie-dar-nu-reactioneaza/?fbclid=IwAR02Wao0pvpe3IUvQmXCeD-L1ovMDwkTAMuX-FH7KJmNAQexlilremA8iZ4

Carantinarea unui sat românesc în vremea holerei

Izolarea un sat ai cărui locuitori cred că medicii îi otrăvesc pe cei suspectați de holeră.

The Illustrated London News, 18 November 1911, p.821,

Izolarea un sat ai cărui locuitori cred că medicii îi otrăvesc pe cei suspectați de holeră.

Se pare că este aproape inutil să spunem că un mare război este declanşat în întreaga lume împotriva acestei boli îngrozitoare, holera. Tocmai în momentul de față vizita Regelui și a Reginei în Malta, în drum spre India, a fost anulată din cauza izbucnirii holerei acolo.

Opinia aceasta referitoare la holeră vine din România și ne oferă o paralelă cu o recentă demonstrație în Italia, în care țăranii ignoranți, crezând că medicii au luat pacienți cu holeră la spital pentru a fi ucişi, au scos cu forța cazurile de holeră de la autorități și l-au purtat pe umeri pe străzi la casele lor.

Desenul nostru este dintr-o schiță făcută în România. Corespondentul nostru spune: "Țărănimea, crezând că medicii otrăvesc orice suspecți de holeră luați în spitale, își ascund bolnavii și în unele cazuri, atacă și înving autoritățile care inspectează. Când această acțiune este luată într-o localitate, Guvernul o izolează în centrul unui cerc de soldați. Femeile din sat manifestă un interes considerabil pentrumilitari. "

 Frédéric De Haenen (1853 - 1928) based on sketches by Rook Carnegie (1860-1908) 

Mort pour la France?

Povestea unui emigrant: Feldman Joseph Leiba

Născut la 27 octombrie 1888 la Galatz (România), fiul lui Hermann și Sprenta Altar, născută Stiezon/Iticzon.

A sosit în Franța la 9 iunie 1909 din București și a locuit la nr. 37, pe rue de Montreuil din Paris (apartament 11). A lucrat ca croitor pentru femei.

În primul război mondial s-a oferit voluntar pe toată durata războiului şi s-a înrolat la 21 august 1914 la Paris, în Legiunea străină și a fost repartizat inițial la Regimentul 2 străin și apoi Regimentul 1 străin.

A fost trimis pe front la 2 iunie 1916. Rănit la 4 iulie 1916 la Belloy-en-Santerre , a fost reformat de gradul întâi. A fost citat la ordinul Brigăzii nr. 59 din 2 noiembrie 1916: "Foarte bun soldat, curajos și devotat. Atitudine deosebită în lupta din 4 iulie 1916. A fost remarcată în special pentru entuziasmul și sângele său rece“.

A fost clasat definitiv ca urmare a controlului din 15 august 1918.

Mai târziu a primit urmatoarele distincții:

- Crucea luptătorului voluntar prin decizia ministerială din 16 iulie 1936

- Medalia militară prin decretul din 16 martie 1940, al Republicii Franceze la 4 aprilie 1940.

Feldman Joseph Leiba a avut domiciliul în Place du marché Sainte-Catherine nr. 9 și s-a căsătorit cu Aneta / Annette Nelly AIZENSTEIN, la 11 decembrie 1919 în Paris, cu care a avut un copil.

Este naturalizat cetățean francez ca urmare a decretului din 27 martie 1928. Datorită serviciului său militar, el este total scutit de costurile de naturalizare. Soția sa este de asemenea naturalizată franceză prin același decret.

Prima sa căsătorie a fost dizolvată printr-o hotărâre judecătorească de divorț pronunțată la 30 ianuarie 1933 de către Curtea Civilă a Senei. El s-a căsătorit a doua oară la 28 iulie 1934, la Paris cu Szprinca, născută LEWIN.

Este "eliberat de toate obligațiile militare de infanterie" în 4 aprilie 1940.

Domiciliat pe, rue de Montreuil din Paris (nr.37), s-a refugiat cu soția pe 7 septembrie 1940 în Vichy, unde a locuit, rue Girard la nr.26. A lucrat ca croitor pentru femei la Maison de Couture DAVID, pe rue Lucas.

În conformitate cu legea antisemită din 2 iunie 1941 a statului francez Feldman Joseph Leiba şi soţia s-au înregistrat ca evrei francezi în Vichy. La 30 decembrie 1943, Comisia pentru Revizuirea Naturalizării din cadrul Chesturii Paris s-a interesat de persoana sa. Subprefectul de la Vichy, răspunde pe 22 ianuarie 1944, printre altele, că: "Joseph FELDMAN a primit Medalia militara de la generalul LAURE în Vichy pe 07.13.1941pentru fapte de război (1914-1918), de aceea, eu cred că retragerea naționalitâții dobândită prin naturalizare nu ar trebui să i se aplice ".

 Joseph FELDMAN și soția sa Szprinca / Sabine au fost arestați la 22 mai 1944 de către Gestapo și transferați la 2 iunie 1944 la Drancy. Joseph a primit numărul de înregistrare nr. 23555. La 30 iunie 1944 au fost deportați de la Drancy la Auschwitz prin convoiul nr. 76.

În Memorialul deportării evreilor din Franța, Serge Klarsfeld a scris despre convoiul No. 76:

„Au fost aproximativ 600 de bărbați și 550 de femei, printre care 162 de copii sub 18 ani (...) la .. sosirea la Auschwitz 398 de bărbați au fost selectați și li s-au dat numere de la 16537 la a 16934, a fost selectate și 223 de femei (de la 8508 la 8730), restul convoiul a fost gazat.

La eliberarea lagarului în 1945 au existat 167 supraviețuitori din care 100 .. femei. "

Joseph FELDMAN a murit la 5 iulie 1944, la Auschwitz, în conformitate cu JO 48 din 25 februarie 1996.

La recomandarea Ministerului Afacerilor Veteranilor  în 19 mai 1950  i s-a oferit statutut "Mort pentru Franța"

Cardul de deportat politic i s-a atribuit postum, la 6 iunie 1953.

(După Amis de la Fondation pour la Memoire de la Deprtation de l’Allier)

Apocalipsa porcilor

Bâlbâiala autorităților sanitar veterinare și incapacitatea de decizie a actualilor guvernanți a dus săptămânile acestea la declanșarea în România a unei catastrofe de proporții comparabilă cu cea determinată de gripa aviară în urmă cu mai mulți ani, dar cu implicații economice și sociale mult mai ample: pesta porcină africană.
Sute de mii de porci sacrificați, o industrie alimentară de prelucrare a cărnii de porc pusă pe butuci, șomaj în industria alimentară și în zootehnie, mii de mici proprietari rămași fără purcelul de Crăciun şi o perspectivă de evoluție a epidemiei pe mai multi ani, poate chiar decenii, sunt doar câteva din efectele acestui dezastru care ne-a adus inclusiv în fața Comisiei Europene pentru a da explicații.
Autoritățile românești încă o mai scaldă, informarea populației s-a făcut printr-un filmuleț postat pe Youtube (extrem de ușor accesibil pentru badea Gheorghe de la Cucuieţii din Deal!!) sau prin conferințe de presă ținute de dl. Daea, ministrul agriculturii, acest Zăroni din guvernul V.V. Dăncilă, care pomenea de „un Auschwitz al porcilor”, (o comparație nu doar nefericită, ci chiar idioată), în timp ce toată Europa vestică este împânzită de afișe foarte explicite privind epidemiologia bolii şi măsurile de protecție necesare în special pentru managementul corect al deșeurilor.
Mă aștept ca o dată cu întoarcerea românilor încărcați cu preparate de casă la locurile de muncă în străinătate să apară astfel de cazuri şi în vestul european, căci bănuiesc că din diferite interese (vezi porcii din fermele fiului lui Dragnea, sau lipsa de intervenție a DSV-SA Galaţi la focarul din Bădălan), autoritățile a ignorat, sau chiar au ascuns realitatea despre evoluția epidemiei pestei porcine despre care fuseseră avertizate de câțiva ani.
Cum presa în loc să educe mai mult dezinformează publicul larg, m-am decis să tratez subiectul pentru o informare cât de cât corectă a cititorilor. Nu de alta dar citesc zilnic articole sau comentarii despre aceasta boală care mai de care mai bizare.

Ce este pesta porcină africană?

Pesta porcină africană este o febră hemoragică a porcilor sălbatici şi domestici descrisă pentru prima dată în Kenia de Montgomery în 1921 unde apăruse de mai bine de un deceniu cazuri la facoceri (porci sălbatici de savană, sau porci cu negi), asemănătoare cu arbovirozele ce determină la om febrele hemoragice. La porci febra hemoragică este determinată de infecția cu un virus ADN din familia Asfaviride (African Swine Fever Virus), considerat singurul ARBO virus (Arthropod borne) care conține ADN datorită faptului că transmiterea în ariile cu focalitate naturală* se realizează prin intermediul unui vector activ, un parazit hematofag, căpușele din ordinul Ornithodorus. Se cunosc cel puțin 9 specii de astfel de căpușe care transmit febra hemoragica africană a porcilor, dar din fericire aceste căpușe nu există în România, ele fiind specifice zonelor mai calde: tropicale, sau subtropicale.

(*arie cu focalitate naturală pentru o boală transmisibilă prin intermediul unui vector este constituită de zona în care trăieşte acel vector. În absenţa acelui vector boala nu se poate transmite).

Boala evoluează în Africa în focare şi afectează: facocerii şi mistreţii de tufişuri unde calea principală de transmitere între animalele sălbatice este cea vectorială prin mușcătura de căpușe. Prin creșterea porcilor domestici în ariile de focalitate naturală a bolii, de la porcii-facocerii sălbatici boala s-a transmis la porc prin căpuşe, iar de aici factorul antropic influenţeză puternic epidemiologia bolii. Dacă un mistreţ sau facocer este afectat de boală el devine victimă sigură pentru prădătorii africani, care-l vor devora, iar necrofagii (hiene, vulturi) vor „recicla” resturile de cadavru. Cu porcii domestici nu se întâmplă acelaşi lucru, astfel că din animalul bolnav sau mort dacă nu va fi incinerat, toate componentele organice (carne, piele, oase, viscere, secreţii etc.) puternic contaminate în timpul viremiei devin contagioase şi vor contamina la rândul lor: apa, solul, padocurile, mijloacele de transport, echipamentele de lucru, furajele, etc., determinând răspândirea bolii.





1. Etapa (ciclul) pur silvatică: transmiterea între facocer, mistreţ se face prin căpuşe.

2. Etapa silvatică-domestică (ciclul): transmiterea de la facocer, mistreţ la porcul domestic se face prin căpuşe.

3. Etapa (ciclul) domestică: transmiterea între porcii domestici se face prin produse contaminate.

4. Etapa (ciclul) domestico-silvatică: cadavrele, sau produsele contaminate de la porcii domestici morţi aruncate în mediu, sunt consumate de alţi porci domestici, sau de mistreţi care devin astfel surse de infecţie în zone fără focalitate naturală (fără căpuşe Ornithodorus). Transmiterea în acest caz se va realiza doar prin contaminare cu produse, secreţii etc., provenite de la animale bolnave sau moarte.

Cum se manifesta pesta porcină africană?

Boala la porc imbracă mai multe forme: fulminanta (supraacută), acută, subacută şi cronică.
1. În forma fulminantă animalul face febră mare însoţită de hemoragii masive şi deces în câteva ore, sau 1-2 zile.
2. În forma acută animalul nu mai mănâncă, este febril, apar zone de cianoză la nivelul pielii, urechi („boala urechilor albastre”), coada bot, picioare şi din cauza hemoragiilor animalul moare în prima săptămână de boală.
3. În forma subacută animalul slăbeşte, prezintă zone de necroza cutanată, leziuni osoase sau vasculare, episoade de febră cu frison şi în cele din urma moare în prima lună de boală.
4. Forma cronică, sau mai precis starea de purtător cronic de virus este cea mai periculoasa din punct de vedere epidemiologic, animalul pare sănatos, dar elimină cantităţi mari de virus care contamineaza mediul şi infectează alţi porci.

Ce concluzii putem trage din cele expuse?

1. Căpuşe din genul Ornithodorus exista pe toate continentele (excepţie Australia şi Antarctida) inclusiv în unele ţări europene (Portugalia, Spania, Grecia, Cipru, Italia), dar ele nu sunt implicate în epidemia actuală din România.
2. De mai bine de un deceniu apar focare de pestă porcină africană la est de Urali cu tendinţă de extindere spre vest, generate de migraţii incontrolabile ale porcilor mistreţi si de interacţiunea lor cu porci domestici crescuţi incorect în gospodarii (liberi, semiliberi, în condiţii insalubre etc.)
3. Dacă în ţările baltice şi în Polonia P.P.A. a evoluat predominant la porcii mistreţi, în alte zone ale Europei de est (Rusia, Ucraina, Belarus, focarele de P.P.A. au afectat mai mult porcii domestici.

4. În absenţa vectorului african (căpuşă) boala este transmisă doar prin contact animal bolnav/mort sau secretii/excretii cu animal viu sănatos şi poate fi controlată doar prin măsuri de igienă comunitară (atenţie la gunoaie !) şi sanitar veterinară.
5. Un control mai atent al animalelor vânate efectuat de către autorităţile sanitar veterinare ar putea surprinde din timp apariţia bolii în populaţia de porci mistreţi într-un teritoriu şi alerta astfel mai bine populaţia şi agenţii economici. De exemplu Estonia a identificat boala în 3 ani (2014-2016) la peste 2200 de mistreţi, Letonia la 2000, Lituania la peste 500 şi Polonia la aproape 200 de animale vânate. Aş fi curios să ştiu câţi mistreti împuşcaţi în România au fost testaţi pentru virusul P.P.A. În mod curent la porcii împuşcaţi în vânatori organizate se verifică doar prezenţa trichinelozei. Dacă adăugam la aceasta şi porcii braconaţişi consumaţi în gospodăriile braconierilor, putem înţelege de ce la noi epizootia acţionează cu asemenea putere.
6. Am văzut că tot ce exista în preajma unui animal bolnav sau mort, domestic sau salbatic este puternic contaminat microbiologic. Drept urmare tot ce vine în contact cu animalul sau secretiile, excreţiile acestuia trebuie incinerat, sau dezinfectat. În imagini culese de pe televiziuni vedem echipe îmbrăcate în salopete de intervenţie, cu cizme, mănuşi, măşti. Există oare proceduri de neutralizare a echipamentelor de protecţie contaminate, sau plimbăm câte un muncitor cu aceeaşi salopetă prin focare şi prin zone indemne?
7. Dacă în Africa necrofagii curăţă cadavrele mistreţilor morţi în zona ţării noastre acest rol revine şacalilor şi vulpilor, urşii şi lupii fiind puţin importanţi în aceasta privinţă. Decizia autorităţilor de a împuşca în masă aceste două carnivore este o gafa monumentală. Va urma o explozie de înmulţire a rozatoarelor, iar lanţul epidemiologic al P.P.A. nu va fi întrerupt.

8. Un efect mult mai mare ar avea împuşcarea câinilor comunitari, controlul mistreţilor vânaţi, restricţii privind mişcarea porcilor domestici. Să nu uitam că în în zona cea mai afectată de P.P.A. (Dobrogea) exista de ani de zile practica de a creşte porcul în libertate lăsându-l pe o insulă sau grind primăvara să se hrănească singur din baltă cu ce apucă.
9. Boala nu afectează omul sau alte animale domestice, având specificitate de gen (suine). 10. Câinii, pisicile, rozătoarele şi omul pot transmite indirect în „ştafetă” boala dacă s-au atins de animale moarte de P.P.A. sau de resturi din aceste animale, aşternuturi de padoc, furaje contaminate, amenajări zootehnice, apă contaminată etc.

La simulare stam bine.
(sursa tele M Botosani)

E mai complicat pe teren
(sursa: Opinia de Buzău)

Uneori improvizam: oare cum incineram uniformele militare si bocancii?
(sursa Realitatea.net)

Porci liberi pe strada în Alexandria, Teleorman.
(sursa Ştiri Teleorman)

Porci liberi pe strada în Alexandria, Teleorman.
(sursa Ştiri Teleorman)

Porci liberi pe strada în Alba Iulia.
(sursa Alba 24)

Porci liberi pe strada în Alba Iulia.
(sursa Alba 24)

Porc liberipe strada în Alba Iulia.
(sursa Alba 24)

Porc liber pe strada în Gherla.
(sursa Adevărul)

Porc liber pe strada în Tomoşoara.
(sursa Opinia Timişoara)

Atlasului Ortelius din 1570

Astăzi 20 mai Google Doodle îl sărbătorește pe Abraham Ortelius cartograful flamand care a realizat în 1570 primul atlas modern al lumii, renumitul Thetrum Orbis Terrarum. 
Lucrarea apărută la Anvers conține 53 de hărți care acoperă toate continentele cunoscute la acea dată, (excepând Australia descoperită de europeni în 1606 și Antarctica înconjurată de James Cook abia între 1772-1774). Fiecare hartă are pe reversul ei o pagină scrisă despre teritoriul descris cu detalii geografice, istorice, care pot fi citite de oricine acum datorită internetului.
Evident că țările civilizate din occident bine cunoscute de geografii Renașterii sunt amplu tratate. La 1570 lumea civilizată se termina la Carpați singura provincie româneascî reprezentată în detalii fiind Transilvania, pe care se pot vedea și cteva localități din Muntenia (București, Târgoviște, Câmpulung, Pitești). Moldova este vizibilă doar pe harta mare a Europei, cu câteva orașe principale: Suceava, Fălciu, Putna, Huși, Lăpușna, iar Dobrogea doar cu orașele Tomis și Ninos (??) situat peste Dunăre în aria de confluență Siret-Prut.

Mai interesantă mi se pare semnalizarea unui oraș între Siret și Prut pe planiglob nenominalizat.

După zona de amplasare se pot lua în considerație mai multe localități de pe malul dobrogean al Dunării (Măcin, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum). Având în vedere că sursele de informare ale cartografului flamand erau limitate la acea dată la hărți mai vechi și la descrieri istorice ale altor autori, pare foarte probabil ca localitatea semnalată să fie Isaccea (Noviodunum).