Cu o floare nu facem primăvară printre infecțiile nosocomiale

Am scris mereu pe acest blog despre infecțiile nosocomiale și cauzele lor. 
Am văzut în tinerețe oficianți sanitari care țineau seringa în buzunar și acul înfipt în rever.
Am publicat fotografii cu medici, asistente și bolnavi plecați la plimbare în ținută de spital, sau chiar de bloc operator. 
Am întors din drum trei sferturi din medicii care intrau în blocul operator venind din saloane sau chiar din sălile de pansamente fără să se schimbe în filtrul blocului operator.
Am cunoscut un chirurg mare politician care venea la ședintele de partid în echipamentul de spital și saboții stropiți cu sânge de bolnav. I se spunea "Criminalul", dar acum este senator în Parlamentu României.
Am amendat un celebru anestezist, manager de spital, ajuns mai apoi profesor universitar și președintele unui Consiliu Județean pentru că monta tâmplăria cu geamuri termopan într-un bloc de naștere, în saloane unde femeile erau în travaliu.
Am cunoscut chirurgi care nu operau fără 5000 de lei (vechi), dar care te spurcau ca la ușa cortului pentru că-l amendai cu 50 de lei (plătibili la jumătate în primele 48 de ore), când călcau pe bec igiena de spital. 
Am dat peste cap programul operator al unei secții chirurgicale numai prin faptul că m-am încăpățânat să păzesc intrarea în sălile de operație mai multe ore.
N-am îngrozit când un medic, o somitate medicală, într-un spital bucureștean de elită, pendula între cabinetul în care făcea colonoscopii și cel în care făcea gastroscopii, în același halat, cu aceleași mănuși. Între două colonoscopii (cu același fibroscop) nu treceau mai mult de 5 minute.
M-am rugat la Dumnezeu de fiecare dată când am fost bolnav și internat în spital ca seringa plină cu medicament și cu acul montat cu care venea în mână din cabinet asistenta de serviciu, să nu fi trecut și pe la alți pacienți înaintea mea.
Mi-am ridicat în cap în decenii de activitate antiepidemică medici, manageri, șefi, asistente etc. doar pornind de la faptul că ceream săpun și prosoape de hârtie în saloanele de bolnavi. 
Cunosc medici care fac vizita în secții de bolnavi trecând de la pacient la pacient fără să se spele pe mâini. În sute de spitale de stat din România nu exista în saloane săpun, prosop de hârtie, sau dezinfectant, nici pentru personalul medical, nici pentru pacienți.
Am întors din drum anesteziști care treceau de la blocul septic la cel aseptic încotoșmănați în halatul de molton și cu laringoscopul în buzunar.
În orice spital ai merge la orice ora din zi găsești aparținători, rude, prieteni, negustori de bijuterii sau de parfumuri franțuzești, blugi din Turcia, caș de oi de la Sibiu, sau pește proaspăt de la Tulcea. Așa era și la începuturile tinereții mele la Spitalul Colentina, acum Matei Balș, când seara auzeam pașii târșiiti și vocea răgușită a unui bătrân negustor ambulant: Pentru patrie, Săptamâna, Informația.
Am văzut cabinete particulare de medici care lucrau în privat în care se foloseau materiale sanitare din spitalul de stat, iar o doamna manager de spital ne-a povestit într-o zi ce succes mare avea o infirmieră din spitalul pe care-l conducea, care făcea curățenie la diferite persoane acasă folosind detergenți- dezinfectanți din import șterpeliți din spital.
Toate demersurile lui Tolontan și a altora ca el care au pornit cruciada împotriva hoțiilor din sistemul de sănătate nu rezolva problema infecțiilor nosocomiale.
N-o rezolvă nici dacă aruncam dezinfectanții Hexi-Pharma și luam alții mai buni. Nu rezolvăm nimic dacă nu umblăm la mentalitatea oamenilor și la cadrul legislativ.
Dar mai ales despre acesta din urma vom vorbi pe larg în curând.